6 – Permeabilizarea intestinală în schizofrenie – Reichelt
Datele asupra acestui subiect sunt contradictorii şi există studii ce au utilizat metode diferite.
1. Wood NC et al (1987) Brit J Psychiat 150:853-856: au folosit testul cu celobioză/manitol şi au găsit permeabilizarea intestinală crescută la schizofrenici cronici, pentru 11 din 32 de pacienţi.
2. Lambert MT et al (1989) Brit J Psychiat 155,619-622.: au folosit crom marcat EDTA şi nu au găsit vreo diferenţă la 12 pacienţi cu schizofrenie, 12 pacienţi în remisie şi 12 normali.
3. În orice caz, noi toţi preluăm cantităţi infime de proteine intacte după o masă (vezi de ex. Husby S et al (1985) Scand J Immunol 22:83-92), deci o scindare scăzută a fragmentelor din aceste proteine ar putea cu uşurinţă conduce către acumulare. O moleculă de gluten conţine 15 secvenţe opioide (Fukudome and Yoshikawa (1991) FEBS Letters 296:107-111), şi chiar 2.5 nanomoli/ml de sânge ar putea determina formarea unei ”avalanşe” de peptide. Cu atât mai mult, fiindcă defectele peptidazelor în mod constant determină peptidurie (Watanabe Y et al (1993) Res Comm Chem Pathol Pharmacol 81:323-350; Abassi Z et al (1992) metabolism 41:683-685; Blau N et al (1980) J Inherit metab Dis 11 (Suppl 2) 240-242). Peptiduria este desigur un semn de hiperpeptidemie. Nu avem nevoie de o absorbţie crescută pentru a crea probleme, deşi aceasta ar accelera procesul şi dacă ar fi îndeajuns de puternic, ar putea depăşi chiar capacitatea normală de scindare. Că există transport al proteinelor alimentare intacte din intestin, în sânge, spre laptele matern, este demonstrat de articole în care antigeni intacţi au fost identificaţi în laptele matern (Axellson I et al (1986) Acta paed Scand 75:702-707; Kilshaw PJ and Cant AJ (1984) Int Arch Allergy Appl Immunol 75:8-15; Troncone R et al (1987) Acta paed Scand 76:453-456; Stuart CA et al (1984) Clin Allergy 14:533-535)
4. Noi toţi avem anticorpi IgG la proteine alimentare sugerând preluarea proteinelor active imunologic în cantităţi infime. Au fost raportaţi anticorpii IgG împotriva glutenului în schizofrenie (Dohan FC et al (1972) Biol Psychiat 5:127-131; Hekkens W Th et al (1980) in Biochemistry of schizophrenia and Addiction (edit: Hemmings G) Lancaster, MTP press; Rix KJB et al (1985) PSYCHOL MED 15:347-354). Creşteri ale anticorpilor IgE la proteine alimentare au fost de asemeni găsiţi la schizofrenici (Sugerman AA et al (1982) Annal Allergy 48:166-171). Ashkenazi A et al (1979) Amer J psychiat 136:1306-1309: au constatat că leucocitele au reacţionat la o fracţie a glutenului într-o manieră intermediară, între boala celiacă şi martorii normali.
În cele din urmă avem (Reichelt Kl and Landmark J (1994) Biol psychiat: in press), au găsit creşteri ale anticorpilor IgA la schizofrenici diagnosticaţi conform DSM III şi martori corelaţi după vârstă şi sex. Aceste creşteri ale IgA erau în principal împotriva gliadinei, glutenului, lactoglobulinei şi caseinei.
Din nefericire este extrem de dificil să finanţezi cercetarea pentru diete şi psihoze. Neurofarmacologia a devenit foarte dominantă din motive evidente. Starea deprimantă a pacienţilor şi integrarea lor socială, evident că face în multe cazuri cercetarea o problemă urgentă.
Salutări,
TINY
permeabilizarea, intestinală, scindare, fragmente, peptidaze
SURSA: 6 – Intestinal permeability in schizophrenia
Înapoi la CUPRINS
ARTICOLE RECOMANDATE