suplimente, shop, magazin, GetFit

Oricine poate fi sedus, nu o luaţi prea în serios!

ARTICOLE RECOMANDATE

Butonul de sub video pentru subtitrare: Rom, Eng, Ita, Ger, Fra, Spa

.Dirijor Ivan Fischer

Îmi aduc aminte că în copilărie am auzit o istorie foarte amuzantă, care m-a impresionat. Am avut un unchi şi o mătuşă, pe care i-am cunoscut când aveau cam şaptezeci de ani. Şi mi-au spus că după o lungă căsătorie, în tinereţea lor au avut nişte probleme, dar au decis să rămână împreună după ce au urmărit o interpretare a „Cosi fan tutte”. Ceea ce m-a făcut să cred că aceasta este o opera care ajută.

O nesfârşită suferinţă,
viaţa mea a devenit.

Este o idee simplă, oricât de dureroasă ar fi, că oricine poate fi sedus – oricare dintre noi. Chiar dacă credem că avem standarde morale ridicate. Dat fiind nivelul uimitor al manipulării şi calitatea aproape hipnotică a modului cum aceste două fete sunt seduse, ele cedează. Şi oricare dintre noi poate fi sedus, şi este ceva ce poate fi iertat, care trebuie să fie iertat. Iar finalul „Cosi fan tutte” ne transmite: se poate întâmpla tuturor, suntem toţi la fel, cu toţii putem fi seduşi, nu o luaţi prea în serios.

În „Cosi fan tutte” există o lume de vis, în special când fetele cedează, cea ce înseamnă că aleg să meargă cu noul iubit. Atunci muzica are o anumită calitate, ca şi cum totul s-ar întâmpla într-un teritoriu interzis al viselor. În special această scenă a nunţii false, când cei patru cântă împreună, şi de fapt spun următoarele cuvinte:

În acest pahar cu vin, vechea lume dispare şi una nouă apare.”

Iar această lume nu este reală, este o lume de vis. Iar muzica oferă un colosal sentiment al frumuseţii senzuale, cea ce fiecare dintre noi îşi doreşte, chiar dacă nu permitem să se întâmple. Dar în această poveste, se întâmplă acestor fete, iar apoi realitatea iese la iveală şi revin la normal. Finalul obişnuit este mai puţin interesant decât ce se întâmplă anterior.

„…mulţumiri pentru draga noastră Despinetta.”

Întotdeauna m-am întrebat ce l-a atras pe Mozart la această poveste. Cred – este presupunerea mea – că era interesat de o melodie care învinge opoziţia aratată de Fiordiligi. Iar Fiordiligi este o fată care nu este uşor de sedus. Iar apoi Ferrando cântă această frumoasă melodie, şi nu mai există opoziţie. Iar Mozart a fost interesat – în mod similar – cum ar fi, de exemplu, în „Flautul Fermecat”, în care frumuseţea melodiei, frumuseţea instrumentului vrăjit, are destulă putere pentru a te trece prin apă şi foc, este puterea muzicii care în acest caz învinge rezistenţa arătată de Fiordiligi. Şi cred că este foarte mozartian, şi era o provocare pentru el.

„Priveşte-mă,
doar în mine vei găsi
un soţ, un iubit
şi mai mult dacă doreşti.
Idolul meu,
nu mă lăsa să aştept mai mult,

Dumnezeule bun!
Nemilosule…”

Muzica este o splendoare. Dar nu este una evidentă. Nu este muzica despre care ai spune: cât de minunat foloseşte acest instrument sau acel instrument, acest acord sau acel acord. Totul sprijină povestirea. Mozart serveşte teatrul. Îl face magic şi animat. Îl înnobilează. Dar nu poate fi separat. Nu poţi vorbi despre muzică şi teatru într-o manieră distinctă. Fiecare utilizare a unui instrument, fiecare utilizare a unei anumite armonii, ajută nuanţarea şi elevarea naraţiunii.
iertare, seductie, mariaj, cuplu, căsătorie

One Comment

  1. Dan Ghenea 12/03/2013 at 18:33 - Reply

    Nu chiar oricine poate fi sedus, asa cum nu oricine poate fi hipnotizat. Dar asa cum reprimarea emotiilor nu creste rezistenta la hipnoza, nici „pincipiile morale solide” (de fapt, rigide) nu reprezinta o protectie eficace impotriva riscului de a fi sedus.

Mesajul tău...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.