Terapia cu doze slabe de Naltrexon (LDN) pentru leucemie

sursa: Wikipedia

Întrebare: Tocmai am fost diagnosticat cu pre-leucemie, leucemie la limită sau faza completă. Puteţi să mă îndrumaţi către o terapie alternativă?

Răspuns: În general vorbind, leucemia este o maladie a sistemului imun, deci m-am gândit că ar fi o ocazie potrivită de a prezenta o terapie de care am devenit recent interesat. Terapia se numeşte ‘Doze Slabe de Naltrexon’ (LDN), iar mai multe informaţii, incluzând copii ale studiilor publicate, articole şi chiar înregistrări audio ale prelegerilor medicilor care au utilizat terapia, pot fi găsite pe www.lowdosenaltrexone.org.

Terapia LDN nu este doar o terapie promiţătoare pentru multe boli invalidante, incluzând leucemia, dar oferă şi înţelegerea funcţionării sistemului nostru imun.

Naltrexon a fost iniţial dezvoltat şi introdus la sfârşitul anilor ’60 sau începutul anilor ’70. Este un medicament ce a fost conceput ca antagonist de receptor de opioizi, însemnând că medicamentul blochează în organismele noastre receptorii de opioizi. Un medicament înrudit, Naloxon, a fost utilizat ca un foarte eficient antidot pentru supradozele acute de heroină sau morfină, inversând adeseori simptomele supradozelor cu aceste medicamente, efectiv în câteva minute. Îmi amintesc că de multe ori în zilele când lucram la urgenţe, că un pacient intoxicat cu opioizi primea Naloxon şi era readus pe linia de plutire în câteva minute. Oricum, Naltrexon rămâne în organism pentru o perioadă mai lungă decât Naloxon, şi a fost încercat la pacienţi ca protocol de detoxifiere cu utilizare pe termen lung pentru dependenţa de heroină, în zilele dinaintea metadonei. În orice caz, utilizat în doză unică de 50 mg /zi, nu a avut succes în tratamentul dependenţei de heroină. A fost atât de eficient în blocarea receptorilor de opioizi – sunt aceeaşi cu receptorii endogeni ai endorfinelor – încât pacientul a simţit o stare de rău cronic şi a refuzat să mai ia medicamentul. Acest rezultat a condus la descoperirea şi elucidarea rolului endorfinelor în fiziologia animală. Endorfinele sunt compuşi chimici produşi în organismele noastre (în glandele suprarenale şi pituitară), care ne fac în mod superficial să ne simţim bine. Sunt copii identice ale opioizilor exogeni (din exterior) precum codeina, morfina, Vicodinul, heroina etc.

Dr. Bernard Bihari, un neurolog din New York care în acel moment trata dependenţii de heroină cu Naltrexon, a început să observe că mulţi dintre aceşti dependenţi care de asemeni aveau HIV, aveau niveluri foarte scăzute de endorfine endogene. A argumentat că probabil acest lucru a fost cea ce i-a determinat de la bun început să încerce opioizii.  S-a descoperit apoi efectiv prin sute de studii de cercetare că aceşti receptori de opioizi sunt prezenţi peste tot în organism, în special pe celulele produse de către sistemul nostru imun.

Celule precum limfocitele, celulele Natural Killer samd, sunt pline de receptori de endorfine, şi de fapt par a fi controlate de către aceleaşi endorfine. A părut rezonabilă concluzia că disfuncţia sistemului imun caracteristică unor astfel de boli precum HIV (lupus, SM, boala Crohn, etc.), sindromul oboselii cronice, şi posibil, multe alte boli mediate imunologic, au în comun niveluri scăzute de endorfine, ca temă unificatoare în spatele disfuncţiei lor imune. De fapt, se poate observa inteligenţa organismului în angrenarea compuşilor care produc sentimente de bunăstare, cu funcţionarea esenţială a reglării sistemului imun. Dacă eşti prăbuşit şi indispus, nu este doar o problemă psihologică, dar pune nişte semne de întrebare pentru sănătatea ta per ansamblu. Ceva trebuie să se schimbe pentru a te simţi mai bine.

Dr. Bihari a reuşit să demonstreze prin multe experimente că acelaşi Naltrexon care blochează receptorii de endorfine pentru o doză ridicată, pentru o doză mult mai scăzută administrată seara, blochează receptorii doar pentru o oră sau aproximativ. Organismul răspunde la acest blocaj temporar crescând spectaculos sinteza sa de endorfine, astfel încât rezultatul final este adeseori creşterea de 4-5 ori a nivelurilor de endorfine, o restaurare a funcţiei imune, şi în multe cazuri remisia bolii fundamentale a pacientului. Dr. Bihari a putut demonstra acest lucru în numeroase cazuri de-a lungul a mulţi ani, dar numai anul acesta s-a putut dovedi.

În ianuarie 2007, un studiu a fost publicat în Jurnalul American de Gastroenterologie, arătând că peste 67% din pacienţii cu boală Crohn au avut o remisie completă, fără nicio altă terapie decât LDN. În mod similar, recent a fost publicat un studiu de caz al unui pacient cu un cancer pancreatic care a dat metastaze hepatice, care trăia şi se simţea bine după 4 ani fără tumori detectabile prin raze X. Singurele terapii folosite în acest caz, au fost LDN şi suplimentarea cu acid alfa lipoic. Pe saitul LDN veţi găsi numeroase cazuri ale pacienţilor canceroşi, pacienţi cu boli autoimune, etc, care au avut rezultate pozitive similare după LDN. Merită observat că în peste 20 de ani de utilizare, acest medicament nu a prezentat toxicitate şi efecte secundare, exceptând insomnia moderată în prima săptâmână de utilizare. Este ieftin, uşor de procurat, şi într-adevăr singura problemă pare a fi că nu este patentabil, cea ce înseamnă că se pot face foarte puţini bani din vânzarea lui.

Am devenit interesat de povestea LDN-ului din câteva motive. Primul era un pacient de-al meu cu recurenţă a cancerului de prostată care a avut un succes formidabil utilizând LDN ca terapia sa principală. Următorul a fost acest studiu la care tocmai am făcut trimitere, care a fost publicat de către cele mai prestigioase jurnale de gastroenterologie din lumea vorbitoare de limbă engleză. Şi în cele din urmă, am fost încurajat de cercetările care făceau trimitere către alte modalităţi de creştere a nivelurilor de endorfine. Primul din acestea este antrenamentul, al doilea este acupunctura (probabil că de aceea acupunctura face oamenii să se simtă bine), al treilea este ciocolata (ale cărei niveluri ridicate de fenilalanină previn degradarea endorfinelor), iar ultimul este Iscador, un medicament pe care l-am folosit lungi perioade de timp la pacienţii mei canceroşi. Practic pot garanta că grăsimile sănătoase ar putea fi adăugate la această listă dacă cineva s-ar deranja să facă studiul. Afirm acest lucru, fiindcă nimic nu face oamenii să se simtă la fel de bine ca o masă hrănitoare incluzând aportul corespunzător de grăsimi sănătoase. Bănuiala mea este că viaţa sexuală regulată ar putea fi de asemeni adăugată la această listă a ‘agenţilor’ care cresc endorfinele. În orice caz, LDN, este în mod evident cel mai potent stimulator cunoscut al endorfinelor, iar folosit împreună cu alte intervenţii care facilitează eliberarea endorfinelor, oferă multe şanse pentru cei care suferă efectele adeseori devastatoare ale disfuncţiei imune.

Naltrexon este un medicament cu prescripţie, cu licenţă de utilizare pentru capsule de 50 de mg în tratamentul pe termen scurt al supradozelor de opioizi. Există o diversitate de farmacii preparatoare care îl fac disponibil la ora actuală în doze de 4.5 mg, adică doza pe care Dr. Bihari a găsit-o ca cea mai eficientă pentru creşterea nivelurilor de endorfine. Doza uzuală este 4.5 mg înainte de somn. Mi-ar face plăcere să discut cu orice cititori interesaţi dacă LDN ar fi soluţia potrivită pentru ei, şi dacă da, să le ofer prescripţia necesară. Pentru cei interesaţi de mai multe informaţii despre cum se poate începe LDN, vă rog apelaţi cabinetul meu la  415-334-1010 şi programaţi o întâlnire. Acest articol a apărut în Wise Traditions in Food, Farming and the Healing Arts, revista trimestrială a fundaţiei Weston A. Price, ediţia de vară, 2007.

naltrexon; LDN; endorfine; receptori; leucemie

SURSA: Low-Dose Naltrexone (LDN) Therapy for Leukemia

ARTICOLE RECOMANDATE

• Supravieţuirea pe termen lung a unui pacient cu un cancer pancreatic şi metastaze la ficat, după protocolul cu acid alfa-lipoic/doze slabe de Naltrexon
• Dependenţa cybersexuală tratată cu Naltrexon