Interviu exclusiv acordat profesorului Rafael Petroff, de către fondatorul partidului “Clopotul de aur al Adevărului”, preşedintele Broneslav Colosenco
Pot spune că datorită mie lumea poate găsi adevărul şi se poate elibera de lanţurile neputinţei. Eu sunt acela care poate deschide omenirii uşile către puterea nemărginită a eternităţii, dar nu vreau să insist. Oamenii trebuie singuri să aleagă. Trebuie singuri să înţeleagă că eu am ajuns la un nivel superior şi sunt un adevarat împărat al lumii.
Reblog: Sa jucam Altfel LECTIA lui Eugen Ionescu
Actorii sunt oameni, asta nu putem nega. Dar oamenii sunt toti actori? Suntem tentati sa raspundem negativ, si totusi ramane un semn de intrebare. Se spune ca pentru a fi actor iti trebuie talentul de a te putea transpune in diferite roluri, de a trece de la o existenta la alta, fara a lasa propria personalitate sa afecteze viata in care te transpui. Ce inseamna insa a fi om?!
Lust, FAUST – Paul Valery
AUTOR : Paul Valery ...Viaţa a dobândit în fine în ochii mei o înfăţişare cu [...]
Universul interconectat – Steaua Sirius si montajul nostru electric
În cadrul unui curs din anii 70, transmis la televizor, Jacob Bronowski, profesor britanic de antropologie, îşi întreabă auditoriul dacă steaua Sirius ar putea influenţa un montaj electric. Să presupunem că te afli printre studenţii din sală. Din perspectiva primei tale specializări ai răspunde DA sau NU ?
Proudhon, despre stat
Proudhon ne-a dat o descriere a "inconvenientelor" interne ale statului. „A fi guvernat, înseamnă a fi urmărit, inspectat, spionat, dirijat, mânat de lege, numărat, înregimentat, înrolat, îndoctrinat, moralizat, controlat, verificat, apreciat, evaluat, cenzurat, comandat de către creaturi care nu au nici dreptul, nici înţelepciunea, nici virtutea să facă asta. A fi guvernat înseamnă a fi la fiecare operaţiune, la fiecare mişcare notat, înregistrat, pus la socoteală, taxat, ştampilat, măsurat, numărat, evaluat, autorizat, mustrat, avertizat, supus interdicţiilor, îndreptat, corectat, pedepsit.
Mister psihiatric – Jaroslav Hašek
Dimineaţa fu transportat la balamuc, unde se află sub supraveghere şi tratament de mai bine de un an şi jumătate, întrucât medicii n-au descoperit la bolnav încă niciun semn că ar fi conştient de boala sa psihică, cea ce potrivit legilor psihiatriei, e un indiciu de ameliorare a stării sănătăţii bolnavului.
Portarul Gorovei sau beţia puterii
Gorovei nu apucase (mânat de vâltorile vieţii) să înveţe o meserie la timpul potrivit. Făcuse de toate şi mai nimic, adică treburi pasagere şi manuale. Abia pe la vreo treizeci şi ceva de ani s-a decis să-şi aleagă o profesie definitivă, dar opţiunea se dovedi anevoioasă, fiecare meserie având avantajele şi dezavantajele ei. Geamgiu? Meserie curată, frumoasă, dar oricând te poţi tăia într-o sticlă. Ceasornicar? O muncă migăloasă, obositoare pentru ochi. Plus că, acum, de când cu ceasurile electronice, trebuie să fii inginer ca să înţelegi ceva.
Nervi – Ion Băieşu – teatru absurd
Sotul şi soţia stau in faţa televizovului. E seară. O seară obişnuită. Calmă. De toamnă. Program neutru, pe postul doi : balet. Un balerin si o balerină zboară prin văzduh ca nişte păsări albe, cu aripi fluturânde. Soţul fumează. Soţia fumează.
Peştişorul de aur – Ion Băieşu
Nu mai departe de alaltăieri, fiind pe marginea unui lac bucureştean, mă stăpâneam foarte greu să-mi ţin lacrimile de mânie şi gelozie. Toţi pescarii din jurul meu prindeau caraşi, bibani şi roşioare, numai eu nu prindeam nimic. La un moment dat, observ că pluta undiţei mele face o mişcare ciudată. Trag şi scot un peştişor cât o jumătate de deget. „Am spart gheaţa", îmi zic. În clipa în care am scos peştişorul din ac şi vroiam să-l introduc în juvelnic, acesta îmi debitează următorul text :
Şi vrăbiile visează uneori… – Ion Băieşu
Nu e prima oară când nici unul dintre ei nu vrea să se ducă după cumpărături, fiind apoi nevoiţi să rabde de foame. Voluptatea mizeriei le-a intrat în obişnuinţă. Sigur că nu e plăcut să trăieşti cu o cafea şi o bucată de pâine uscată, dar dulceata lenevirii în pat nu se poate asemăna cu nimic altceva, nici măcar cu mierea de albine. Ea a fost obişnuită de mică să primească mâncarea la pat, iar el a fost crescut de două mătuşi care l-au râzgâiat până la 30 de ani, dându-i totul de-a gata.