Asediul opioizilor alimentari – exorfinele
Inca de la inceputul anilor 80, o serie de observatii empirice legate de efectele anumitor alimente in boli psihice, precum schizofrenia si autismul, au condus la formularea de ipoteze legate de prezenta in compozitia laptelui sau fainii de grau a unor proteine precursoare de peptide opioide, cu activitate agonista sau antagonista, in forma inactiva. Ulterior, prin studii enzimatice in vitro (cu o combinatie de proteinaze si pepsina gastrica) si/sau prin studierea produsului de digestie gastrointestinala, s-au obtinut astfel de secvente peptidice biologic active.
Rolul opioizilor endogeni în patofiziologia comportamentului autoagresiv şi suicidar
Multiple tipuri de dovezi sugerează că opioizii endogeni sunt implicaţi în patogeneza autoagresiunii nonsuicidare (AANS). Dovezile pentru un astfel de rol, sunt fundamentate pe un succes parţial al tratamenului cu antagonişti de opioizi pentru ameliorarea AANS, raportări de sensibilitate alterată la durere în timpul episoadelor AANS, şi constatări ale unor niveluri alterate de opioizi endogeni pentru indivizii cu AANS. În timp ce comportamentul suicidar (CS) şi AANS sunt comportamente distincte, AANS este un factor de risc semnificativ pentru tentativele de suicid.
Dependenţa cybersexuală tratată cu Naltrexon
Dopamina este neurotransmiţătorul care dirijează atât comportamentul normal cât şi adictiv. Alţi neurotransmiţători modulează cantitatea de dopamină eliberată ca răspuns la un stimul, cu salienţa determinată de intensitatea variaţiei de dopamină. Opioizii (endogeni sau exogeni) sunt exemple de astfel de modulatori. Prescris pentru tratamentul alcoolismului, Naltrexon blochează capacitatea opioizilor de a creşte eliberarea dopaminei. Acest articol revede mecanismul de acţiune al Naltrexonului în sistemul de recompensă.