Genele, intestinul şi schizofrenia: punctul de întâlnire al interacţiunii gene-mediu în apariţia schizofreniei
Rezumat
Atat schizofrenia cât şi boala celiacă implică o componentă genetică. Mai multe tipuri de dovezi au indicat o corelaţie genetică între aceste două afecţiuni. Boala celiacă are drept caracteristică deteriorarea proiecţiilor microscopice gen degete de mănuşă numite vilozităţi, situate de-a lungul intestinului subtire şi având un rol semnificativ în digestie, din cauza unei stări inflamatorii cauzată de reacţia la glutenul din grâu şi proteinele înrudite din secară şi orz. Boala celiacă nu reprezintă doar malnutriţia provocată de malabsorţie, dar de asemeni o alterare a permeabilităţii intestinului. Persoanele cu precedent de boala celiacă în copilărie, au un risc crescut pentru schizofrenie. Simptome psihotice apar adeseori în boala celiacă la adulţi. Se poate presupune că făcând abstracţie de malnutriţie, punctul de întâlnire al interacţiunii gene-mediu ar putea fi o alterare în permeabilitatea intestinului, în care intestinul şi-ar putea pierde capacitatea de a bloca un posibil acces în organism al substanţelor psihogene exogene, care pot cauza astfel debutul schizofreniei sau al altor condiţii psihiatrice. Pentru susţinerea acestei ipoteze, testul condiţionat a fost dirijat în sensul urmăririi efectului combinat al genei CLDN5, implicată în formarea barierelor permeabilităţii şi gena DQB1 care a fost asociată cu boala celiacă. Rezultatele demonstrează că aceste două gene, ar putea conlucra pentru a conferi susceptibilitatea pentru schizofrenie.
boala genetică, intestin, schizofrenia
ARTICOLE RECOMANDATE