Intoleranţa non-celiacă la gluten declanşează disbioza intestinală, neuroinflamaţia, disfuncţia neurointestinală, şi vulnerabilitatea pentru demenţă
Disbioza în INCG provoacă inflamaţie intestinală, diaree, constipaţie, hipersensibilitate viscerală, durere abdominală, stare metabolică disfuncţională şi comunicare periferică imună şi neuroimună. Astfel, disfuncţia intestinului imun mediat, şi cea extraintestinală cauzată de intoleranţa la gluten cu diaree comorbidă, ar putea dura decenii.
Prevalenţa şi tabloul clinic al bolii celiace în sindromul Turner
Un studiu multicentru al sindromului Turner (ST), a fost derulat pentru estimarea prevalenţei bolii celiace (BC) şi pentru identificarea caracteristicilor clinice şi datelor de laborator ale pacienţilor afectaţi. [...]La subiecţii celiaci, anemia, anorexia, şi creşterea întârziată (cu referire la graficele de creştere ST italiene) aveau o manifestare frecventă; pe când abdomenul destins, diareea cronică, constipaţia şi voma apăreau mai rar. În plus, au fost observate nivelurile scăzute de fier, hemoglobinemia, şi valorile ridicate ale aminotransferazelor.
Diabetul şi boala celiacă: un studiu clinic
Sunt descrişi paisprezece adulţi la care coexistau diabetul şi boala celiacă. Pentru niciun pacient nu a fost diagnosticată boala celiacă (confirmată de biopsie), înaintea vârstei de 28 de ani. Diabetul a fost identificat înaintea bolii celiace în toate cazurile, cu excepţia unuia singur. Controlul diabetului era foarte instabil şi în mod special punea probleme hipoglicemia, înainte de tratamentul prin dieta fără gluten. După restricţia glutenului, necesarul de insulină a crescut pentru şase pacienţi, iar controlul diabetului era mai stabil.