Suprareglajul zonulinei este asociat cu permeabilitatea intestinală crescută pentru subiecţii cu Diabet de Tip 1 şi rudele lor
Zonulina, o proteină ce modulează permeabilitatea intestinală, este suprareglată în câteva boli autoimune şi este implicată în patogeneza diabetului autoimun, în modelul animal BioBreeding/Worcester al bolii. Pentru a verifica asocierea dintre nivelurile serice de zonulină şi permeabilitatea intestinală in vivo la pacienţii cu diabet de tip 1, ambii parametri au fost investigaţi în diferite stadii ale procesului autoimun. 42% din pacienţi (141 din 339) aveau niveluri anormale de zonulină, comparativ cu martorii corelaţi după vârstă. Nivelurile crescute de zonulină, erau corelate cu permeabilitatea intestinală in vivo şi modificările expresiei genelor.
Grâu mutant, pitic
Grâul nu mai este lanul vălurit de culoarea ambrei, de 120 cm înălţime, al secolului 20. Peste 99% din grâul cultivat în lumea largă este cel pitic, de 45-60 cm înălţime. O nouă dimensiune, altă biochimie, noi efecte asupra oamenilor. Îl numesc grâu "mutant" pitic, în ciuda lipsei unor membre sau ochi suplimentari, din cauza transformărilor impresionante de care a fost nevoie pentru a da naştere acestei plante artificiale.
Genele, intestinul şi schizofrenia: punctul de întâlnire al interacţiunii gene-mediu în apariţia schizofreniei
Atat schizofrenia cât şi boala celiacă implică o componentă genetică. Mai multe tipuri de dovezi au indicat o corelaţie genetică între aceste două afecţiuni. Boala celiacă are drept caracteristică deteriorarea proiecţiilor microscopice gen degete de mănuşă numite vilozităţi, situate de-a lungul intestinului subtire şi având un rol semnificativ în digestie, din cauza unei stări inflamatorii cauzată de reacţia la glutenul din grâu şi proteinele înrudite din secară şi orz. Boala celiacă nu reprezintă doar malnutriţia provocată de malabsorţie, dar de asemeni o alterare a permeabilităţii intestinului.