Terapia cu doze slabe de Naltrexon (LDN) pentru leucemie
Întrebare: Tocmai am fost diagnosticat cu pre-leucemie, leucemie la limită sau faza completă. Puteţi să mă îndrumaţi către o terapie alternativă? Răspuns: În general vorbind, leucemia este o maladie a sistemului imun, deci m-am gândit că ar fi o ocazie potrivită de a prezenta o terapie de care am devenit recent interesat. Terapia se numeşte 'Doze Slabe de Naltrexon' (LDN), iar mai multe informaţii, incluzând copii ale studiilor publicate, articole şi chiar înregistrări audio ale prelegerilor medicilor care au utilizat terapia, pot fi găsite pe www.lowdosenaltrexone.org.
Supravieţuirea pe termen lung a unui pacient cu un cancer pancreatic şi metastaze hepatice, după protocolul cu acid alfa-lipoic/doze slabe de Naltrexon
Autorii descriu supravieţuirea pe termen lung a unui pacient cu un cancer pancreatic fără niciun fel de efecte toxice adverse. Regimul de tratament include protocol cu acid alfa lipoic intravenos şi doze slabe de naltrexon (ALA-N) şi un program cu stil de viaţă sănătos. Pacientului i s-a comunicat de către un reputat centru universitar de oncologie în Octombrie 2002 că sunt speranţe puţine pentru supravieţuirea sa.
Există un rol al limitării carbohidraţilor în tratamentul şi prevenirea cancerului?
În ultimii ani s-au acumulat dovezi ce sugerează că prin reducerea sistematică a cantităţii de carbohidraţi în dietă (CHOs), se poate suprima sau cel puţin amâna dezvoltarea cancerului şi că proliferarea tumorilor deja existente ar putea fi încetinită. Această ipoteză este susţinută de asocierea dintre bolile cronice moderne, cum ar fi sindromul metabolic şi riscul dezvoltării cancerului sau decesului din cauza cancerului. Carbohidraţii sau glucoza spre care carbohidraţii mai complecşi sunt în ultimă instanţă reduşi, pot avea efecte directe şi indirecte asupra proliferării celulelor tumorale: mai întîi, contrar celulelor normale, cele mai multe celule maligne depind de prezenţa constantă a glucozei în sânge pentru necesităţile energetice şi de generare a biomasei, şi nu sunt capabile de a metaboliza cantităţi semnificative de acizi graşi sau corpi cetonici din cauza disfuncţiei mitocondriale. În al doilea rând,
Cancerul renal şi boala celiacă
Este posibil ca boala celiacă să reprezinte o reacţie extremă a unei intoleranţe globale la grâu, specifică speciei, pe care cu toţii o avem într-un grad variabil. Simptomele bolii celiace ar putea reflecta inteligenţa nativă a organismului când se confruntă cu absorbţia unei substanţe inerent toxice. Voi ilustra acest lucru folosind drept exemplu Aglutinina Germenelui de Grâu (WGA).