Boala celiacă şi boala Addison: o capcană clinică
În această serie de pacienţi cu boală Addison, a fost observată o comorbiditate mai ridicată asociată cu boala celiacă decât în orice altă boală endocrină investigată. Recomandăm ca testarea serologiei celiace (anticorpi antiendomisium şi transglutaminază tisulară), să fie încorporată în mod curent în investigarea autoimunităţii pentru alte condiţii la pacienţii cu boală Addison.
Nenumăratele capete ale intoleranţei la gluten
Din nefericire, oamenii din ziua de azi nu înţeleg diferenţa între intoleranţa la gluten şi boala celiacă. De fapt, acesta este unul din motivele pentru care atât de mulţi pacienţi nu reuşesc să primească diagnostic corespunzător. Testele de laborator se focalizează în mod obişnuit pe diagnosticarea bolii celiace. Aceasta a creat o proverbială Ţară a Nimănui pentru acei pacienţi care reacţionează diferit la gluten. Fiindcă pentru ei rezultatele analizelor sunt negative, li se spune să continue consumul cerealelor şi să nu se teamă de gluten, fiindcă nu au boală celiacă. Până anul trecut, cei mai mulţi doctori şi cercetători ai bolii celiace, au ignorat sau negat existenţa intoleranţei la gluten. Opinia generală era - dacă nu ai boală celiacă, nu trebuie să îţi faci griji cu evitarea cerealelor.
Intoleranţa la gluten şi bolile de piele
Intoleranţa la gluten cu sau fără simptome de boală celiacă (BC) şi patologie intestinală, a fost sugerată ca o cauză potenţial tratabilă pentru diferite boli. BC este o boală cronică ce se ameliorează prin renunţarea la gliadinele din grâu şi prolaminele din orz, secară şi ovăz prezente în dietă. Au fost numeroase relatări de caz care au asociat BC câtorva condiţii dermatologice. Un set de dovezi arată că dermatita herpetiformă este de fapt o manifestare cutanată a BC. Bolile autoimune, bolile alergice, psoriazisul şi diverse afecţiuni au fost de asemeni descrise în asociere cu intoleranţa la gluten.
Consumul de lapte: factor agravant pentru acnee şi promotor al bolilor cronice în societăţile occidentale
Consumul laptelui de vacă şi al proteinei din lapte de vacă, determină modificări în axa hormonală insulinică, a hormonului de creştere şi a factorului de creştere insulinic 1 (IGF-1) la oameni. Consumul de lapte creşte nivelurile serice de IGF-1 în perioada perinatală, copilărie, adolescenţă şi maturitate. În timpul pubertăţii, asociat cu debutul fiziogic al secreţiei ridicate de hormon de creştere, nivelurile serice IGF-1 cresc şi sunt mai departe facilitate de către consumul de lapte.