Protocol terapeutic pentru alcoolism
Niacina este cea mai importantă monoterapie pentru alcoolism, şi una dintre cele mai de încredere. Și este sigură, mult mai sigură decât oricare din medicamentele psihiatrice. Niacina nu este la fel de eficientă când alcoolicii încă mai beau, dar în câteva cazuri a scăzut consumul de alcool până la stadiul abstinenţei. Această concluzie este fundamentată pe munca depusă de mine şi colegii mei încă din 1953.
Condiţionarea operantă – Skinner
Condiţionarea operantă este termenul folosit de B.F. Skinner, pentru a descrie efectele consecinţelor unui anumit comportament, asupra manifestării viitoare a acelui comportament. Există patru tipuri de condiţionare operantă: Positive Reinforcement, Negative Reinforcement, Punishment şi Extinction. Atât Positive Reinforcement cât şi Negative Reinforcement întăresc comportamentul, în timp ce Punishment şi Extinction îl slăbesc.
Procesarea recompensei de către sistemul opioid în creier
Revedem cele mai recente date asupra anatomiei sistemului opioid, consecinţele manipulării farmacologice locale intracerebrale asupra comportamentelor de obişnuire, consecinţele dezactivării genelor asupra comportamentelor de obişnuire şi dependenţei de droguri, şi consecinţele expunerii cronice la drogurile de abuz, asupra nivelurilor de expresie ale genelor sistemului opioid.
Influenţa sistemului endogen opioid asupra consumului ridicat de alcool şi predispoziţia genetică pentru alcoolism
Consumul acut sau moderat de alcool stimulează eliberarea peptidelor opioide în regiunile creierului asociate cu recompensa şi obişnuirea şi care mediază, cel puţin în parte, efectele de obişnuire ale etanolului. În orice caz, consumul ridicat şi cronic de alcool induce un deficit opioid central, ce ar putea fi perceput ca renunţare la opioizi şi ar putea putea susţine consumul de alcool prin mecanisme de tip negative reinforcement.
Dependenţa alimentară
Nu ai să auzi niciodată un pacient plângându-se: „Vai doctore, astăzi am avut o nenorocită criză de dependenţă!” Dependenţa este una din acele condiţii medicale ce în mod normal nu provoacă simptome, iar adesea pacientul nu este conştient că ceva este în neregulă. Putem doar deduce existenţa dependenţei observând comportamentul iraţional al dependenţilor.
Dependenţa cybersexuală tratată cu Naltrexon
Dopamina este neurotransmiţătorul care dirijează atât comportamentul normal cât şi adictiv. Alţi neurotransmiţători modulează cantitatea de dopamină eliberată ca răspuns la un stimul, cu salienţa determinată de intensitatea variaţiei de dopamină. Opioizii (endogeni sau exogeni) sunt exemple de astfel de modulatori. Prescris pentru tratamentul alcoolismului, Naltrexon blochează capacitatea opioizilor de a creşte eliberarea dopaminei. Acest articol revede mecanismul de acţiune al Naltrexonului în sistemul de recompensă.
Tulburările alimentare văzute ca dependenţe: o perspectivă psihobiologică
O serie de ipoteze au fost propuse pentru a explica comorbiditatea semnificativă dintre tulburările alimentare şi tulburările consumului de substanţe. Printre acestea există teoria că auto-înfometarea - exacerbată de antrenamentul excesiv - este ea însăşi o dependenţă de opioizii endogeni ai organismului. În timp ce de asemeni au