Debutul bolii celiace la adulţi, mascat de terapia cronică cu steroizi pentru o boală de piele
Candrina şi Di Stefano au raportat în articolul lor un caz de boală celiacă exacerbat după vindecarea bolii Cushing. Au subliniat că pacienţii cu hiperfuncţie suprarenală ar putea fi protejaţi împotriva bolilor autoimune. Apropo de acest subiect, am dori să raportăm un caz în care întreruperea terapiei cronice cu steroizi, a permis debutul bolii celiace la adulţi.
Manie ca prima manifestare a bolii Wilson
Autorii raportează cazul unui pacient cu boală Wilson a cărui manifestare iniţială era un episod maniacal urmat de depresie. Tremorul membrelor superioare a apărut la un an după debutul simptomelor. Diagnosticul de boală Wilson a fost stabilit la 3 ani după ce au apărut primele simptome, pe baza tabloului psihiatric, identificarea inelelor Kayser-Fleischer şi rezultatele testelor de diagnosticare indicând boală hepatică cronică şi exces de cupru.
Markeri ai intoleranţei la gluten şi bolii celiace în psihoza cu debut recent şi schizofrenia multi-episodică
Concluzii Persoanele cu psihoză cu debut recent şi schizofrenie multiepisodică care au anticorpi crescuţi la gliadină, ar putea avea în comun unele din caracteristicile imunologice ale bolii celiace, dar răspunsul lor imun la gliadină diferă de cel din boala celiacă.
Suprareglajul zonulinei este asociat cu permeabilitatea intestinală crescută pentru subiecţii cu Diabet de Tip 1 şi rudele lor
Zonulina, o proteină ce modulează permeabilitatea intestinală, este suprareglată în câteva boli autoimune şi este implicată în patogeneza diabetului autoimun, în modelul animal BioBreeding/Worcester al bolii. Pentru a verifica asocierea dintre nivelurile serice de zonulină şi permeabilitatea intestinală in vivo la pacienţii cu diabet de tip 1, ambii parametri au fost investigaţi în diferite stadii ale procesului autoimun. 42% din pacienţi (141 din 339) aveau niveluri anormale de zonulină, comparativ cu martorii corelaţi după vârstă. Nivelurile crescute de zonulină, erau corelate cu permeabilitatea intestinală in vivo şi modificările expresiei genelor.