Delta-Tocotrienol – Vitamina E a secolului 21

ARTICOLE RECOMANDATE

• Lignanii susanului cresc spectaculos activitatea vitaminei E
• Gama-tocoferol, forma principală a vitaminei E în dieta americană, merită mai multă atenţie

Delta-Tocotrienol se dovedește a fi surprinzător de potent în lupta cu colesterolul, boala cardiovasculară și cancerul.

Vitamina E – capsula de aur, cel mai potent antioxidant liposolubil de care dispunem, deține un secret. S-a dovedit a fi un giuvaer nutrițional multifațetat, cu o formă foarte specifică numită delta-tocotrienol, având capacitatea remarcabilă de a scădea colesterolul, beneficii cardiovasculare potente, iar în studii de laborator efecte anticanceroase verificabile. În noile cercetări, delta-tocotrienol s-a dovedit a fi de 40 până la 60 de ori mai potent în neutralizarea radicalilor liberi decât alfa-tocoferol, cea mai comună formă de vitamina E din suplimente.

Forma delta-tocotrienol a vitaminei E poate scădea colesterolul cu un uimitor 15-22%, și îmbunătăți vizibil raportul LDL/ HDL, în timp ce menține și chiar crește nivelul coenzimei Q10. Spre deosebire de statinele „torpilă” care scad coenzima Q10 și determină o serie de efecte secundare deranjante, incluzând distrugerea musculaturii și durerea, forma delta-tocotrienol a vitaminei E nu este toxică, conservă coenzima Q10, și servește ca potent antioxidant care protejează lipoproteinele. Are de asemeni un efect pozitiv remarcabil asupra funcției cardiovasculare.

De fapt, delta-tocotrienol ar putea fi unul dintre cei mai semnificativi nutrienți cardioprotectori disponibili la ora actuală. Aceasta este o noutate importantă, dat fiind că mai mult de 102 milioane americani suferă de colesterol crescut, (mai mult de 200 mg/dl), iar boala cardiovasculară rămâne cel mai prolific asasin național.

Suplimentar, există o impresionantă serie a studiilor de laborator care demonstrează că delta-tocotrienol inhibă vizibil infecția cu Chlamidia (asociată cu boala cardiacă); și că atât delta cât și gama-tocoferol, sunt în mod potențial nutrienți anticanceroși potenți.

Delta-tocotrienol este prezent în cele mai bun caz doar în cantități infime în suplimentele de vitamina E, în timp ce tocoferolii predomină. Tocoferolii sunt prezenți în porumb, soia și uleiul de măsline, produse de bază ale dietei americane. În opoziție, uleiuri precum cel de palmier, annato și orez, sunt bogate în tocotrienoli – rar folosite în America. Și totuși, conform ultimelor cercetări științifice, tocotrienolii, în special forma delta, au proprietăți vindecătoare care ar putea prevesti o nouă epocă de aur pentru capsula miraculoasă. Pe scurt:

• Tocotrienolii sunt absorbiți mai bine decât tocoferolii, probabil datorită formei lor unice și „cozii”, care le permite să se deplaseze prin întreaga celulă.
• Tocotrienolii sunt o clasă de antioxidanți cu mult mai potentă decât tocoferolii, cu 40 până la 60 de ori mai eficienți în anihilarea radicalilor liberi, și cu 70% mai biodisponibilă. Iar comparativ, delta-tocotrienol este de 4 ori mai potent decât ceilalți trei tocotrienoli.
• Doi dintre tocotrienoli, delta și gama, pot scădea colesterolul cu 15-22% și îmbunătăți raportul LDL/ HDL.
• Delta și gama-tocotrienol scad trigliceridele
• Delta-tocotrienol ar putea oferi o protecție foarte eficientă împotriva aterosclerozei – mai mult decât alfa-tocoferol. Poate reduce mai mult leziunile ateromatoase care se formează pe pereții arterelor (un prim pas în ateroscleroză), previne cel puțin în parte aderența monocitelor la endoteliu, și inhibă „agregarea plachetară” (plachete aderente care se comasează).
• Delta-tocotrienol ar putea combate infecția cu Chlamidia. Este implicată în boala cardiacă, iar delta-tocotrienol oprește Chlamidia să intre în celule prin „plute lipidice” (da, realmente mici bărci de grăsime).
• Alfa-tocoferol, „faimoasa” vitamină E, poate de fapt intra în competiție cu celelalte vitamine E (tocoferoli și tocotrienoli), blocând efectele lor salutare. Mai mult, alfa-tocoferol accelerează scindarea tocotrienolilor și tocoferolilor. De fapt, alfa-tocoferolul poate crește colesterolul dacă este administrat în doze ridicate.
• Delta-tocotrienol are un rol antioxidant foarte protector pentru neuroni.
• Studii de laborator și pe animale cu tocotrienoli, oferă rezultate inițiale promițătoare în tratamentul cancerului. De exemplu, delta-tocotrienol poate inhiba cancerul de plămâni, ficat, sân, pancreas, piele și prostată, în experimentele pe șoareci și celule canceroase umane.

Noua înfățișare a vitaminei E

Adeseori ne gândim la vitamina E ca alfa-tocoferol, care este de departe cea mai studiată formă (la fel cum deseori ne focalizăm doar pe beta-caroten, când de fapt sunt peste șase sute de carotenoizi naturali identificabili). De fapt, funcția principală a alfa-tocoferolului ar putea fi doar ca simplu antioxidant, după cum afirmă și titlul unui rezumat despre alfa-tocoferol al specialistului Maret G. Traber de la Universitatea de Stat din Oregon, „Vitamina E, un antioxidant și nimic mai mult”. Traber, care a identificat proteina de transport a alfa-tocoferolului, scrie, „Realmente, toate variațiunile și sfera activității biologice a vitaminei E, pot fi văzute și înțelese din perspectiva protecției acizilor grași polinesaturați.” În ce privește capacitatea antioxidantă, alfa-tocoferolul este desigur important, fiindcă protejează membrana celulelor grase. Este cel mai important antioxidant liposolubil din organism.

Dar vitamina E înseamnă mai mult decât alfa-tocoferol. Vitamina E este de fapt o formă generică pentru opt forme vitaminice comune dar diferite – patru tocoferoli, și patru tocotrienoli (alfa, beta, gama și delta). În acest raport special, prezentăm noi cercetări care demonstrează beneficiile unice ale delta-tocotrienolului, un antioxidant extraordinar de potent. După cum afirmă cercetătorii de la Laboratorul de Medicină Moleculară a Universității Medicale de Stat din Ohio, într-un articol de cercetare din 2007: „Abundența alfa-tocoferolului în organismul uman și eficiența comparabilă a tuturor moleculelor de vitamina E ca antioxidanți, au determinat biologii să ignore moleculele de vitamina E non-tocoferol ca subiect pentru cercetarea de bază și clinică. Noi cercetări justifică o reconsiderare reală a acestei înțelepciuni convenționale. Subfamilia tocotrienolilor vitaminei E naturale, posedă proprietăți neuroprotectoare, anticanceroase și de scădere a colesterolului, care adeseori nu sunt demonstrate de tocoferoli… Tot mai multe dovezi sprijină ideea că membrii familiei vitaminei E sunt unici din punct de vedere funcțional.”

Un motiv pentru care beneficiile delta-tocotrienolului au rămas un mic secret, este că erau scump de obținut. Acest lucru nu mai este valabil. Doctorul în biochimie Barrie Tan, anterior angajat la Universitatea din Massachusetts, și expert internațional în problema tocotrienolilor, a descoperit recent că annato din America de Sud abundă în tocotrienol ușor de extras, și care deja nu conține tocoferol (de citit interviul). „Carotenul este pasiunea mea, dar tocotrienolul este destinul.”, a mărturisit Dr. Tan. „Am mers în Malaezia descoperind că uleiul natural de palmier are o culoare portocalie intensă. Acel portocaliu este carotenul, iar semnătura este aproape analoagă cu cea a unui morcov! Dar surpriză, când am extras carotenul, am descoperit că fracția incoloră a uleiului de palmier, avea proprietăți antioxidante semnificative. Părea a fi vitamina E, și s-a dovedit a fi tocotrienol. Peste ani am dat peste annato, o veritabilă plantă a Padurii Amazoniene Tropicale din America de Sud, cu o păstaie roșie bogată în carotenoizi. Din nou, minunatul caroten a fost cel care m-a atras, și încă odată, când am încercat să aflu ce prevenea descompunerea carotenului, a reieșit că erau tocotrienolii, și aproape exclusiv delta-tocotrienolul. Am devenit foarte interesat de acest puternic antioxidant. Ceea ce este remarcabil, este că am descoperit în annato o sursă naturală de tocotrienol fără tocoferol, și nu necesită nicio manipulare chimică.”

Sincronizarea a fost perfectă, dat fiind că tocotrienolii câștigau tot mai multă recunoaștere pentru beneficiile lor cardiovasculare în general, și în special pentru proprietățile lor de scădere a colesterolului.

Soluție eficientă și sigură pentru colesterol

Delta-tocotrienol s-a dovedit a fi eficient în scăderea colesterolului în studii de laborator, animale și umane. In vitro, pe celule hepatice, delta-tocotrienol a demonstrat o inhibiție a colesterolului de 30 de ori mai ridicată decât alfa-tocotrienol. Când dieta animalelor a fost suplimentată cu delta și gama-tocotrienol, colesterolul lor a scăzut cu un total de 32%, iar colesterolul LDL cu 66%. Raportul HDL și LDL s-a îmbunătățit cu până la 150%.

În primul studiu uman derulat de cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin, publicat în 1992 și menționat anterior, patru săptămâni de suplimentare cu delta și gama-tocotrienol în doze de 100 mg/zi, a scăzut colesterolul cu 15-22% și a scazut fracția LDL cu 10-20%. Conform Dr. Tan, era o oarecare speranță la acea vreme printre cercetători că tocotrienolul ar putea fi un medicament candidat pentru reducerea colesterolului. La ora actuală, avem în schimb statinele, care scad cu siguranță colesterolul, dar produc de asemeni miopatie și cresc enzimele hepatice, printre alte efecte secundare. Delta-tocotrienol nu are astfel de efecte.

În studiile deschise pe oameni, lipidele serice pe nemâncate au fost măsurate înainte și la două luni după suplimentarea cu tocotrienol din annato (67 mg delta-tocotrienol și aproximativ 8mg gama-tocotrienol). În ambele studii, nivelurile totale de colesterol au scăzut cu 13%, LDL a scăzut cu 9-15%, iar HDL a crescut cu 4-7%. Raportul LDL/HDL s-a îmbunătățit cu până la 21%.

Poate fi delta-tocotrienolul folosit doar izolat, sau împreună cu statinele pentru a le potenția efectul? Da, conform experților în genetică moleculară de la Texas Southwestern Medical Center. Delta-tocotrienol este unic, în comparație cu alte forme de vitamina E, prin capacitatea sa de a reduce colesterolul, conform unui studiu din 2006. Astfel, ar putea „potența eficiența terapeutică a statinelor, iar în unele cazuri, ar putea oferi o terapie alternativă.” (De fapt, după cum va fi explicat mai târziu în acest articol, alte cercetări sugerează că statinele și tocotrienolii, împreună ar putea oferi o nouă abordare pentru cancer.)

În cele din urmă, tocotrienol din annato pare să conserve sau să crească Coenzima Q10 care scade din cauza statinelor. Pacienților care li s-a administrat o doză zilnică de 75 mg tocotrienol, li s-a măsurat CoQ10 pe nemâncate după două luni de suplimentare. CoQ10 a crescut per total cu 19%. „Cercetări ulterioare vor pune mai mult reflectorul asupra legăturii dintre tocotrienol și CoQ10,” a afirmat Tan.

Forma delta oferă beneficii pentru diabetici și cardiaci

Aproximativ 47 de milioane de americani adulți suferă de „sindrom metabolic” – o constelație cu trigliceride crescute, hipertensiune arterială, hiperglicemie și rezistență la insulină. Acești indivizi au un risc crescut pentru boală cardiacă și diabet. Delta și gama-tocotrienol pot oferi protecție împotriva sindromului metabolic pe mai multe căi remarcabile. Mai întâi, cresc integritatea vasculară cardiacă, prevenind reticularea proteinelor cu zaharurile; reticularea rigidizează țesuturile și le scade funcția. În al doilea rând scad glicemia și ajută la controlul ei. În al treilea rând scad trigliceridele serice și hepatice. În studiile clinice atât cu diabetici de tipul 1 și 2, dar și pacienți cu sindrom metabolic, chiar și canități mici de tocotrienol (din tărâțe de orez), erau benefice în toate cele 3 moduri. Într-un studiu din 2005, pe diabetici de tip 2 (80% din decesele la diabetici de tipul 2 sunt corelate cu complicațiile cardiovasculare), delta-tocotrienol a scăzut lipidele serice totale cu 23%, colesterolul total cu 30%, iar colesterolul LDL cu 42% (căzând de la 179 mg/dL la 104 mg/dL) în doar 60 de zile.

Delta-tocotrienol ajută la stoparea formării leziunilor ateromatoase în pereții arteriali, primul pas în ateroscleroză. Aceste leziuni se formează când celule albe (monocite) aderă la epiteliul unui vas de sânge inflamat. Monocitele încearcă să lupte contra inflamației, dar lipindu-se de pereții arterelor, împiedică curgerea sângelui. Tocotrienolii scad aderența monocitelor. În comparație cu alte forme de vitamina E, delta-tocotrienol are cel mai profund efect asupra „aderenței” monocitelor, conform unui studiu din 2005 al Universității de Medicină Prefecturale din Kyoto. Delta Tocotrienol se acumulează în celulele endoteliale cardiace, cu până la 95 de ori mai mult decât alfa-tocoferol. Cercetătorii sugerează că puterea tocotrienolului vine din capacitatea sa de a se acumula în celulele cardiace.

Delta-tocotrienol previne de asemeni agregarea plachetară, un alt stadiu al aterosclerozei. Placa ateromatoasă se formează când plachetele se comasează pe partea inflamată interioară a vaselor de sânge, formează cheaguri, iar apoi reduc curgerea sângelui. Într-un studiu dublu orb transversal, delta-tocotrienol s-a dovedit a fi un potent inhibitor a acestei agregări – până la 71% (în comparație cu între 5 și 37% folosind alți tocotrienoli.) Când șoarecii au fost hrăniți o dietă concepută să provoace ateroscleroză, acei șoareci care au primit tocotrienoli, au avut un nivel de colesterol cu 60% mai scăzut decât grupul de control. Dimensiunea leziunii aterosclerotice a fost redusă de 10 ori. În opoziție, alfa-tocoferol nu a avut un astfel de efect. Într-un alt studiu pe șoareci, leziunile aterosclerotice s-au diminuat cu 92-98% folosind tocotrienol, față de alfa-tocoferol sau șoareci martori.

Tocotrienolul inversează chiar și ateroscleroza arterei carotide. Într-un studiu clinic pe durata a patru ani, pacienții au primit suplimente de tocotrienol provenite din palmier (pentru primii trei ani) și tărâțe de orez (pentru al patrulea an). Uleiul din tărâțe de orez conținea de asemeni alți steroli utili. Ateroscleroza s-a stabilizat sau chiar inversat în grupul celor cu ateroscleroză care foloseau tocotrienol/tocoferol. Totuși, într-un grup placebo 60% s-au deteriorat, și doar 8% s-au îmbunătățit. În ultimul an, grupul pe ulei din tărâțe de orez a avut o scădere cu 14% a colesterolului total, și de asemeni a trigliceridelor. Această scădere a colesterolului și trigliceridelor, a fost cel mai probabil datorată celorlalți micronutrienți precum sterolii vegetali și orizanolului, cel din urmă disponibil doar din orez. După cum remarcă cercetătorii, „Tocotrienolii și tocoferolii reprezintă o terapie complementară pentru pacienții cu boală cardiovasculară, în speciali cei post-infarct.”

Un antioxidant foarte potent și biodisponibil

Tocotrienolul din annato are valoare L-ORAC (capacitatea de absorbție a speciilor de oxigen) cu mult mai ridicată decât alfa-tocoferol, și este mai potent decât catehinele din ceaiul verde și resveratrolul. Este de 60 de ori mai potent și de 70 de ori mai biodisponibil decât alfa-tocoferol (vezi graficul).

Tocotrienolul și-a demonstrat puterea sa antioxidantă în câteva studii. Un studiu din 2006 a constatat că delta-tocotrienol are cele mai puternice proprietăți antioxidante dintre toți tocotrienolii, și toți tocotrienolii erau antioxidanți mai eficienți decât tocoferolii. Vitamina E bogată în tocotrienol, protejează pielea împotriva oxidării cauzate de radiația ultravioletă, și este mai puternic decât alfa-tocoferolul izolat. Într-un studiu din 2003, tocotrienolul a fost mai eficient decât tocoferolul în prevenirea morții celulare din cauza deficitului de seleniu. Un alt studiu derulat timp de un an pe 50 de pacienți cu colesterolul crescut, a constatat că tocotrienolul (din tărâțea de orez), nu doar că a scăzut nilvelul de colesterol total, dar a putut reduce un marker al peroxidării lipidice numit TBARS (substanțe reactive ale acidului tiobarbituric). Iar un studiu dublu orb pe durata a 6 luni asupra vitaminei E bogată în tocotrienol, a constatat că 118 mg/zi tocotrienoli (80 mg delta- și gama-tocotrienol) și 42 mg alfa-tocoferol, a putut preveni distrugerea oxidativă a ADN-ului la adulții vârstnici. Într-un studiu pe șobolani, tocotrienolii au protejat creierul împotriva afectării atacului cerebral și glutamatului.

Delta mișcă coada lui cea falnică

Tocoferolii au o terminație lungă, iar tocotrienolii una scurtă. Iar de aici reiese o diferență majoră între cele două forme, cu consecințe semnificative pentru sănătate. Mai întâi, o terminație scurtă, permite delta-tocoferolului să se deplaseze liber prin celulă, făcându-l mai disponibil pentru țesuturi, chiar și de 70 de ori.

În al doilea rând, este desigur impactul asupra colesterolului. Calea care duce către colesterol, duce de asemeni către coenzima Q10, heme (din sânge), și alte molecule foarte importante. Statinele inhibă o enzimă chiar la mijlocul acestei căi, reductaza HMG CoA (HMG-CoAR). Când fac acest lucru, blochează de asemeni și alți compuși dependenți de HMG-CoAR, iar acest lucru include Coenzima Q10 și alte molecule importante. Acest lucru conduce către efecte secundare ale statinelor, incluzând miopatia, anemia necorelată cu fierul, oboseala și problemele cardiace.

Pe de altă parte, delta-tocotrienol subreglează HMG-CoAR într-o manieră total diferită, care de fapt conservă CoQ10. Face acest lucru prin terminația sa unică, scurtă, „farnesilată” (conține o grupare farnesil). În general, „coada” sa scurtă îi permite să se deplaseze liber prin celulă, devenind în acest fel mult mai biodisponibil și potent decât tocoferolii. Această terminație îi permite să controleze HMG-CoAR într-o manieră sănătoasă, eliberând farnesolul (forma alcoolică a farnesilului). Pe măsură ce farnesolul crește, HMG-CoAR automat scade ca reacție a unui mecanism de feedback. Efectul de subreglare este mai blând decât cel de blocare, și nu scade CoQ10. Această terminație farnesilată a tocotrienolului, o face să fie mai puțin ancorată în membrana celulară, permițându-i să se deplaseze mai repede, și să acopere o suprafață mai mare într-o perioadă mai scurtă de timp. Are de asemeni un „cap” unic. Acesta are atașate mai puține grupări metil, deci este mai scurt, și are de asemeni mai mult acces pentru a repara membranele distruse din țesuturi. Toate acestea ar putea explica de ce delta-tocotrienol este un antioxidant potent și foarte disponibil.

Combate infecția: O nouă armă împotriva Chlamidiei

Bacteria intracelulară Chlamidia a fost implicată în formarea plăcii ateromatoase, precum și în boala Alzheimer, astm și infecțiile tractului respirator. Conform cercetărilor Dr. Elizabeth Stuart de la Universitatea din Massachusetts, tocotrienolii inhibă Chlamidia. Fac acest lucru interferând cu utilizarea colesterolului din membrana celulară de către Chlamidia, pentru a putea infecta celulele cu ușurință. Chlamidia ar putea câștiga acces către celulă printr-o „plută lipidică”, preluând colesterolul și folosindu-l pentru supraviețuire și multiplicare. Tocotrienolii din annato, care conțin cantități ridicate de delta și gama, ar putea preveni acest lucru. In vitro, când celule au fost incubate cu delta-tocotrienol înainte de a fi infectate cu Chlamidia, nivelul infecției lor erau mai scăzute cu 50% față de celulele netratate. Erau de asemeni modificări în bacteria Chlamidia care o făceau per total mai puțin virulentă în celulele tratate cu delta-tocotrienol.

Dar ce urmează în continuare: Tocotrienolii și cancerul

S-a demonstrat în mod repetat că tocotrienolii inihibă proliferarea și induc moartea celulelor canceroase. Ar putea face aceasta pe căi multiple: inhibând angiogeneza, prin anihilarea radicalilor liberi, intereferând cu căile tumorale (prin suprimarea HMG-CoAR), și altele. În experimentele de laborator cu linii celulare ale cancerului de sân, tocotrienolii au inhibat creșterea indiferent de statusul receptorului de estrogen. Delta și gama-tocotrienolul au fost cei mai potenți. În studiile pe șoareci de la Universitatea Medicală a Prefecturii Kyoto, delta-tocotrienolul „a avut drept rezultat suprimarea semnificativă a carcinogenezei hepatice și pulmonare”. În liniile celulare canceroase, delta-tocotrienolul a fost în special eficient împotriva celulelor cancerului de prostată. Conform cercetătorilor de la Universitatea de Stat East Tennessee, „delta-tocotrienolul s-ar putea dovedi eficient ca agent chemoterapeutic sau chemopreventiv pentru tratamentul cancerului de prostată”. Într-un alt studiu de la Universitatea Case Western Reserve, extractele bogate în tocotrienol din ulei de palmier au inhibat dezvoltarea celulelor cancerului de prostată uman, și chiar au predispus către moartea lor. Alte studii in vitro de laborator, au constatat că atât delta- cât și gama-tocotrienol, inhibă dezvoltarea tumorilor pancreatice, și reduc dezvoltarea cancerului cervical.

De fapt, un studiu din 2007 de la Universitatea Femeilor din Texas, sugerează că tocotrienolii ar putea potența efectele anticancer ale statinelor. Problema până la ora actuală a fost că dozele ridicate ale statinelor necesare pentru inhibarea cancerului sunt toxice. Dozele necesar au provocat mialgie, slăbiciune musculară, anorexie, leziuni, greață, diaree, oboseală și activitate crescută a creatin-fosfokinazei. În orice caz, utilizarea statinelor și tocotrienolilor „ar putea conduce către un impact sinergic asupra activității tumor HMG-CoA reductazei și în consecință a dezvoltării tumorii”, au speculat ei. Ceea ce ar permite medicinei să folosească o nouă abordare în chemoprevenția cancerului și/sau a terapiei”. Liniile celulare ale melanomului au fost vizibil inhibate de o combinație de lovastatin și tocotrienol la 48 de ore după tratament. Celulele s-au micșorat și au sucombat. În studiul de urmărire, tumorile melanomului au fost implantate pe șoareci care fie nu primeau nimic (martori), doar lovastatin, doar tocotrienol, sau un mix de lovastatin și delta-tocotrienol timp de 22 de zile. Tumorile din grupul „pe amestec”, erau mai mici decât cele din alte grupuri. „Studiile noastre ne arată pentru prima dată că lovastatinul și delta-tocotrienolul, doi supresori ai HMG-CoA reductazei, suprimă sinergic dezvoltarea tumorii in vivo.”, au concluzionat ei.

De fapt, conform unei retrospective din 1990 publicate în Nature, reglarea căii care implică HMG-CoA reductaza, ar putea avea implicații majore atât pentru boala cardiacă cât și cancer. Acest rezumat a fost scris de laureații Nobel ai anului 1985, Dr. Joseph Goldstein și Dr. Michael Brown, pentru descoperirea de către ei a receptorului LDL. Cu toate aceste noutăți pozitive, delta-tocotrienolul s-ar putea dovedi că este vitamina E a secolului 21.

SURSA: The 21st Century Vitamin E?