Nenumăratele capete ale intoleranţei la gluten

ARTICOLE RECOMANDATE

• Efecte neaşteptate ale unei diete fara grâu
• Teste pentru toate tipurile de intoleranţă la gluten
• Cistita interstiţială şi INCG

Oamenii din ziua de azi, nu înţeleg din nefericire diferenţa între intoleranţa la gluten şi boala celiacă. De fapt, acesta este unul din motivele pentru care atât de mulţi pacienţi nu reuşesc să primească diagnostic corespunzător. Testele de laborator se focalizează în mod obişnuit pe diagnosticarea bolii celiace. Aceasta a creat o proverbială Ţară a Nimănui pentru acei pacienţi care reacţionează diferit la gluten. Fiindcă pentru ei rezultatele analizelor sunt negative, li se spune să continue fără teamă consumul cerealelor, fiindcă nu au boală celiacă.

Până anul trecut, cei mai mulţi doctori şi cercetători ai bolii celiace, au ignorat sau negat existenţa intoleranţei la gluten. Opinia generală era – dacă nu ai boală celiacă, nu trebuie să îţi faci griji cu evitarea cerealelor.

Un nou studiu publicat săptămâna aceasta, încearcă să elucideze diferenţele între boala celiacă şi intoleranţa la gluten.

În aceaşi măsură în care apreciez munca depusă de dr. Fasano la Universitatea din Maryland, trebuie să iau atitudine faţă de următorul citat, interpretarea studiului venită din partea Fox News:

Spre deosebire de boala celiacă, intoleranţa la gluten nu este asociată cu aceste grave condiţii (referindu-se la: maladii autoimune, cancer, osteoporoză, infertilitate, şi boli neurologice). Simptomele obişnuite de intoleranţă includ durerea abdominală similară sindromului intestinului permeabil, oboseală, dureri de cap, ”minte înceţoşată” sau furnicături ale extremităţilor.

Citatul minimalizează cât de gravă şi periculoasă este intoleranţa la gluten. Am văzut personal intoleranţă fără boală celiacă, cauzând insuficienţă renală, afectare hepatică, cancer, boli autoimune şi altele. Vasta majoritate a acestor pacienţi nu aveau boală celiacă, dar aveau intoleranţă la gluten.

Am intervievat personal mulţi colegi care împărtăşesc experienţe similare cu intoleranţa la gluten. Deci întrebarea pe care trebuie să o pun este: De ce încearcă media să minimalizeze simptomele şi bolile asociate cu intoleranţa fără boală celiacă?

Explicaţia Dr. Fasano despre ce se întâmplă cu cei care consumă gluten:

“Imaginaţi-vă ingestia glutenului ca un spectru. La un capăt avem oameni cu boală celiacă, care nu pot tolera o firmitură de gluten în dietă. La celălalt capăt avem oamenii norocoşi care pot consuma pizza, bere, paste şi prăjituri – şi nu resimt vreun efect negativ. La mijloc, este această zonă obscură a răspunsurilor la gluten, incluzând intoleranţa. Aici căutăm răspunsurile despre cum să diagnosticăm şi să tratăm acest grup recent identificat al indivizilor intoleranţi la gluten.”

Echipa Dr. Fasano încearcă să înţeleagă mecanismul exact al declanşării bolii care survine când este ingerat glutenul. Acest nou studiu arată că există multiple mecanisme care acţionează (mai mult despre asta în articolele următoare). Unele sunt răspunsuri imune adaptative, unele sunt înnăscute, unele sunt răspunsuri imune indirecte. iar unele răspunsuri mediate pe căi neimune.

Explicaţia doctorului Osborne poate fi sumarizată în două imagini:

Toate acestea fiind spuse, vă mulţumim Doctore Fasano pentru asumarea unui subiect atât de complex. Munca pe care o depune echipa dumneavoastră, continuă să descopere noi elemente ale acestui încurcat proces, permiţând astfel clinicienilor din ţară să ofere mai multe tratamente de ultimă oră şi educarea pacienţilor.

Acum că vestita pisică a scăpat din sac, de unde toată confuzia anterioară?

Intoleranţa la gluten se manifestă în sute de moduri diferite. A fost denumită maladia „HIDRA cu multe capete”. Fiecare capăt reprezintă un simptom diferit al bolii. (Pentru cei care nu ştiu ce este o hidra – iată fotografia de mai sus). Medicamentele sunt în mod specific folosite pentru a trata simptomele bolii induse de către gluten, dar din nefericire, nu rezolvă esenţa problemei. Deci pentru fiecare medicament utilizat pentru a trata un simptom, apar alte câteva simptome (unei hidre îi cresc alte două capete pentru fiecare cap pierdut). Astfel o persoană rămâne nediagnosticată, fiindcă medicii urmăresc simptomele, în loc să se orienteze către cauza principală.

Fiindcă cercetarea a demonstrat că chiar şi până la 40% din totalul americanilor ar putea fi intoleranţi la gluten, şi că 1 din 100 au o formă severă a acestei intoleranţe, provocând boala autoimună intestinală, sprue celiac, s-ar putea presupune că oricine în America ar trebui investigat pentru intoleranţă la gluten.

În orice caz, există oameni cu diverşi factori de risc sau boli care au un risc mult mai ridicat de a avea intoleranţă la gluten şi care fără îndoială ar trebui testaţi.

Aceste cazuri includ:

• Colita microscopică (inflamaţia colonului)
• Rudele celor cu boală celiacă, incluzând pe cei cu intoleranţă la gluten
• Diareea cronică de origine necunoscută
• Sindromul intestinului permeabil
• Boala inflamatorie intestinală
• Boala refluxului gastroesofagian (BRGE)
• Hepatita C
• Bolile hepatice de origine necunoscută
• Dermatita herpetiformă
• Diabetul
• Boala degenerativa de disc
• Cancerul de colon
• Boala tiroidei
• Psoriasis
• Orice boli autoimune (cele comune incluzând ):

• Tiroidita Hashimoto
• Lupus
• Artrita reumatoidă
• Sindromul Sjogren
• Sclerodermia
• Dermatomiozita

• Oboseala cronică şi fibromialgia
• SOP (sindromul ovarelor polichistice)
• Astm
• Migrenele asociate cu dureri de cap
• Deficitul de fier
• Întârzierile de dezvoltare sau înălţimea redusă la copii
• Sindromul Down
• Mamele copiilor cu defect de tub neural
• Infertilitatea feminină (inclusiv pierderea multiplă a sarcinii)
• Neuropatia periferică
• Ataxia cerebeloasă (ameţeală inexplicabilă)
• Tulburări convulsive
• Tulburări psihiatrice (Schizofrenia şi tulburarea bipolară)
• Depresia
• Alcoolism
• Autism
• ADHD/ADD

Concluzie finală: UCIDEŢI HIDRA !

SURSA: The Many Heads of Gluten Sensitivity