Nenumăratele capete ale intoleranţei la gluten
Din nefericire, oamenii din ziua de azi nu înţeleg diferenţa între intoleranţa la gluten şi boala celiacă. De fapt, acesta este unul din motivele pentru care atât de mulţi pacienţi nu reuşesc să primească diagnostic corespunzător. Testele de laborator se focalizează în mod obişnuit pe diagnosticarea bolii celiace. Aceasta a creat o proverbială Ţară a Nimănui pentru acei pacienţi care reacţionează diferit la gluten. Fiindcă pentru ei rezultatele analizelor sunt negative, li se spune să continue consumul cerealelor şi să nu se teamă de gluten, fiindcă nu au boală celiacă. Până anul trecut, cei mai mulţi doctori şi cercetători ai bolii celiace, au ignorat sau negat existenţa intoleranţei la gluten. Opinia generală era - dacă nu ai boală celiacă, nu trebuie să îţi faci griji cu evitarea cerealelor.
Intoleranţa la gluten: o hidra cu multe capete
Într-o prelegere intitulată “Asupra afecţiunii celiace”1, susţinută în Londra în 1887, Dr. Samuel Gee a descris pentru prima dată afecţiunea pe care acum o numim boala celiacă sau enteropatie sensibilă la gluten. Cu manifestări clinice limitate la tractul gastrointestinal sau atribuite malabsorţiei, era logic să presupui cum cheia patogenezei acestei boli se afla în intestin. În orice caz, focalizarea criteriilor de diagnostic asupra intestinului (după cum fac încă cei mai mulţi medici), a amânat evaluarea spectrului mai larg al intoleranţei la gluten.