Într-o prelegere intitulată “Asupra afecţiunii celiace”1, susţinută în Londra în 1887, Dr. Samuel Gee a descris pentru prima dată afecţiunea pe care acum o numim boala celiacă sau enteropatie sensibilă la gluten. Cu manifestări clinice limitate la tractul gastrointestinal sau atribuite malabsorţiei, era logic să presupui cum cheia patogenezei acestei boli se afla în intestin. În orice caz, focalizarea criteriilor de diagnostic asupra intestinului (după cum fac încă cei mai mulţi medici), a amânat evaluarea spectrului mai larg al intoleranţei la gluten.