Intoleranţa non-celiacă la gluten declanşează disbioza intestinală, neuroinflamaţia, disfuncţia neurointestinală, şi vulnerabilitatea pentru demenţă
AUTORI:
Mak Adam Daulatzai*
Grupul Tulburărilor de Somn, Departmentul EEE, Facultatea de Inginerie din Melbourne, Universitatea din Melbourne, Parkville, Victoria 3010, Australia
Rezumat
Intoleranţa non-celiacă la gluten este o tulburare gastrointestinală foarte răspândită la nivel mondial. Intestinul uman găzduieşte un microbiom cu o largă diversitate a organismelor microbiene; sunt în special simbiotice şi importante pentru starea de bine. În orice caz, „disbioza” – o alterare a microbiomului intestinal comensal normal, cu o creştere a microbilor patogeni, îşi pune amprenta asupra homeostaziei/sănătaţii. Disbioza în INCG provoacă inflamaţie intestinală, diaree, constipaţie, hipersensibilitate viscerală, durere abdominală, stare metabolică disfuncţională şi comunicare periferică imună şi neuroimună. Astfel, disfuncţiile intestinale şi extraintestinale imun mediate cauzate de intoleranţa la gluten cu diaree comorbidă, ar putea dura decenii. O proporţie semnificativă a pacienţilor cu INCG, ar putea consuma cronic alcool, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene şi dietă cu grăsimi, şi să aibă de asemeni diverse tulburări comorbide. Substratul patofiziologic şi disbioza mai sus menţionate, sunt sprijinite de calea bidirecţională disfuncţională a „Axei Neuro-Intestinale”. Se cunoaşte că microbiomul patogenic intestinal suprareglează inflamaţia intestinală şi sistemică (din cauza lipopolizaharidelor bacteriilor patogenice şi sintezei citokinelor proinflamatoare); facilitează consecinţele energetice, provoacă obezitate, rezistenţă la insulină şi axa neurointestinală vago-vagală disfuncţională. Se poate presupune cum cascada patologică anterioară, ar putea promova mecanisme patofiziologice diverse, neuroinflamaţie şi disfuncţie cognitivă. Disbioza, inflamaţia intestinală şi dishomeostazia, au astfel o relevanţă clinică ridicată. În acest studiu argumentăm de ce trebuie conştientizată INCG şi impactul ei patofiziologic. Măsurile terapeutice incluzând probioticele, stimularea nervului vag, antioxidanţii, agoniştii de receptori alfa-nicotinici-7, şi antagoniştii de receptori-1 ai factorului eliberator corticotrop, ar putea ameliora neuroinflamaţia şi stresul oxidativ în INCG; ar putea prin urmare preveni disfuncţia cognitivă şi vulnerabilitatea pentru boala Alzheimer.
disbioza; non-celiacă; constipaţie; microbiom
ARTICOLE RECOMANDATE