Boala celiacă şi Diabetul de Tip 1

ARTICOLE RECOMANDATE

• Testul barierei intestinale
• Laptele A1/A2 şi Diabetul de tip I
• Suprareglajul zonulinei este asociat cu permeabilitatea intestinală crescută pentru subiecţii cu Diabet de Tip 1 şi rudele lor
• Diabetul şi boala celiacă: un studiu clinic

Luni 15 August 2005

Transcriere

Oamenii cu boala celiacă au o intoleranţă la gluten. Aceasta poate avea drept rezultat o serie de probleme de sănătate, şi ar putea exista chiar o legătură cu Diabetul de Tip 1.

Norman Swan: Boala celiacă era considerată a fi o afecţiune rară, în care intestinul subţire al copiilor şi adulţilor a devenit intolerant la gluten din cauza dietei. Efectele în cazul copiilor ar putea fi întârzierea creşterii, iar la copii şi adulţi malnutriţia, diarea, oboseala şi chiar anemia, amenorea şi mai rar malignizarea intestinală. Şi după cum veţi auzi, s-ar putea să fie o legătură cu Diabetul de Tip 1, diabetul insulino-dependent ce debutează în copilărie ca boală autoimună.

Unul dintre cei care au aflat că boala celiacă este mai frecventă decât se credea, este Alessio Fasano, Profesor de Pediatrie la Maryland School of Medicine din Baltimore.

Alessio Fasano: Da, într-adevăr. Am întreprins un amplu studiu multicentru, implicând mai mult de 13.000 de oameni din 34 de state americane. Au concluzionat că prevalenţa la nivel de populaţie per ansamblu, este de 1.5 milioane americani. Iar în iulie Institutul National de Sănătate a concluzionat la conferinţa consensuală, că dacă este ceva în neregulă, ar fi subestimarea bolii celiace.

Norman Swan: Şi dincolo de întârzierea de creştere, una din consecinţele celiachiei netratate, ar putea fi de fapt malignitatea.

Alessio Fasano: Categoric. Dar chiar mai ameninţător din cauza frecvenţei mai ridicate este comorbiditatea asociată cu alte boli autoimune, cum sunt tiroidita Hashimoto (cu alte cuvinte, distrucţia glandei tiroide), Diabetul de tip 1 sau hepatita autoimună.

Norman Swan: Şi ce aţi descoperit că se întâmplă la suprafaţa intestinului în boala celiacă? De exemplu cum declanşează glutenul această situaţie?

Alessio Fasano: Ei bine, glutenul este o proteină unică. Nu am fost concepuţi să interacţionăm cu glutenul, iată esenţa problemei-

Norman Swan: Nu există în mediul natural aşa ceva, deci glutenul este o invenţie a gastronomiei moderne?

Alessio Fasano: De fapt este o invenţie a agriculturii. Natura nu a avut aşa ceva în plan. Cerealele cum sunt porumbul, orezul, nu conţin gluten. Când am început agricultura noastră cu 7000 de ani în urmă, am început să ne complicăm cu cerealele şi am cultivat grâul, creând astfel o problemă. Din cauză că glutenul are un efect specific de permeabilizare a tractului gastrointestinal, făcând intestinul mai permeabil.

Norman Swan: Aceasta la oameni obişnuiţi, dar există acelaşi efect când eu sau dumneavoastră consumăm gluten?

Alessio Fasano: Pentru toată lumea. Diferenţa între noi şi ei, este că noi nu avem boala celiacă, iar atunci când suntem expuşi la gluten, există o scurtă şi tranzitorie creştere a permeabilităţii. Foarte scurtă. În timp ce pentru celiaci, aceasta este o lungă şi susţinută creştere a permeabilităţii.

Norman Swan: Deci când spuneţi permeabilitate, înseamnă că intestinul devine mai penetrabil decât ar trebui. Iar când spuneţi mai penetrabil, vă referiţi la diverse tipuri de fluide ce ajung în abdomen? Despre ce fel de scurgere vorbim ?

Alessio Fasano: Ei bine, intestinul este căptuşit cu un singur strat de celule. Doar cu un deceniu în urmă, eram sub impresia că este complet sigilat, ca zidurile de ciment ce ne protejează împotriva elementelor nocive ale mediului. Şi doar în ultimii ani am înţeles că de fapt acolo nu există un zid, mai degrabă o poartă, ce poate fi comandată şi deschisă dacă şi cum/când preferăm.

Norman Swan: Ceea ce are mai mult sens, fiindcă aceste celule se împing una într-alta, au un contact strâns, dar când ies din linie, se pot depărta una de cealaltă.

Alessio Fasano: Incontestabil. Şi de asemeni acesta este modul în care percepem mediul. Cu alte cuvinte, aceasta este felul în care decidem când să consumăm ceva pentru a-l putea eşantiona. Este ca un atlet care se antrenează pentru Olimpiadă, iată rolul intestinului. Atrage organismul în încercarea de a cunoaşte mediul, cea ce înseamnă că sistemul imun al intestinului – se întâmplă că este cel mai mare organ imun pe care îl avem – este gata de luptă. Ceea ce implică eşantionarea a ce se găseşte acolo.

Norman Swan: Ceea ce au descoperit Alessio Fasano şi colegii săi, este că o proteină denumită zonulină, pare să controleze permeabilitatea intestinului, aceasta determinând la unii oameni pentru anumite substanţe străine, activarea sistemului imun împotriva propriului organism: o rachetă scăpată de sub control, care în cazul bolii celiace ratează glutenul dar atacă intestinul.

Zonulina, conform teoriei dr. Fasano, este un important mecanism de apărare împotriva multor intruşi pe care i-am putea prelua din mediul exterior, chiar şi virusuri. Şi ar putea fi corelat cu diabetul de tip 1 de asemeni. Cu alte cuvinte, intestinul este mult mai permeabil decât ar trebui pentru substanţe (şi nu vorbim despre gluten în acest caz, apropo) ce declanşează atacul sistemului imun asupra celulelor producătoare de insulină din pancreas.

Ar putea zonulina să deţina (indirect), cheia prevenirii Diabetul de tip 1 ? Ei bine, depinde de cine apare primul, diabetul sau permeabilitatea? Dr. Fassano şi colegii lui au făcut un experiment pe şoareci predispuşi la diabet şi le-au administrat un tratament ce bloca efectele zonulinei – cu alte cuvinte a redus permeabilizarea.

Alessio Fasano: Adică ideea a fost dacă dăm în apa de băut a animalului acest inhibitor de zonulină, astfel încât să saturăm receptorul, cu alte cuvinte să pui un fel ceară în gaura unde trebuie să intre cheia. Oare vom putea fi capabili să ajutăm acest animal în prevenirea diabetului? Deci jumătate au primit apă de băut obişnuită, jumătate au primit acest inhibitor în apa de băut şi apoi am urmărit acest animal după înţărcare – de la vârsta de 20 de zile. Şi ce am putut observa, a fost că animalul avea predispoziţie pentru Diabetul de tip 1, au început să aibă propriul intestin permeabil, avea „scăpări”. La 50/55 de zile am început să vedem ceilalţi anticorpi atacând pancreasul, iar la 70/75 erau în faza completă a diabetului, cu pierderea controlului glicemic. 80% din animalele netratate au sfârşit în acest mod. În opoziţie cu primul grup, doar 27% din animalele ce au fost tratate au făcut diabet, iar aceste animale nu aveau „scurgeri” intestinale, permeabilitatea era normală, fără apariţia diabetului, fără prezenţa unor alţi anticorpi. În acest fel, am putea concluziona cu un grad mare de certitudine, că cel puţin în acest model animal, creşterea permeabilităţii intestinale a permis substanţelor venite din mediul extern penetrarea şi recunoaşterea eronată de către sistemul imun, determinând un atac asupra pancreasului.

Norman Swan: Iar când ai boala celiacă chiar trebuie să elimini glutenul şi să te fereşti de el. Dacă acestea ar fi aplicabile în cazul oamenilor (un mare dacă), vă referiţi la o blocadă permanentă faţă de ce vine din exterior?

Alessio Fasano: Norman, vreau să insist asupra conceptului DACĂ. Problema este că nu ne putem permite luxul de a dezactiva permanent sistemul fiindcă natura l-a pus acolo pentru ceva.

Norman Swan: Ar putea fi destul de periculos, ai putea deveni vulnerabil la infecţii sau ce te-ar mai putea afecta.

Alessio Fasano: Corect. Deci cea ce vrei să faci cu adevărat, este să blochezi sistemul când există un pericol potenţial, adică în timpul mesei şi după. Fiindcă între mese cel mai probabil nu se întâmplă nimic. Iar ideea este ca atât pentru boala celiacă şi Diabetul de tip 1, este să producem un fel de pilulă dacă doriţi, astfel încât cei afectaţi de această boală autoimună, trebuie să o administreze cu câteva minute înainte de a mânca. Când alimentele ajung în acel loc, receptorul este acoperit de acest inhibitor, iar conţinutul intestinal este complet digerat şi vei şti că acele fragmente sunt incapabile imunologic să mai producă un răspuns imun, chiar dacă ar traversa bariera. Aceasta este tot.

Norman Swan: Şi au solicitat o companie pentru a vedea dacă un astfel de medicament este fezabil. Alessio Fasano conduce Centrul de Cercetare în Biologia Mucozală la Universitatea din Maryland.

Referinţe

Diabetul de tip 1 , gluten, zonulină, celiacă, DZ1

SURSA: Coeliac disease