Neurobiologia efectelor antinociceptive induse de protoxidul de azot

Rezumat

Protoxidul de azot (N₂O) sau gazul ilariant, a fost utilizat pentru anestezia clinică pentru mai mult de un secol, şi încă este utilizat în mod obişnuit. În timp ce mecanismele anestetice/hipnotice ale N₂O rămân în mare parte necunoscute, mecanismele aflate la baza efectelor lui analgezice/antinociceptive, au fost elucidate în timpul ultimelor câteva decenii. Dovezile până în acest moment sugerează că N₂O induce eliberarea peptidelor opioide în zona periapeductală cenuşie a creierului mijlociu, conducând la activarea căilor inhibitoare descendente, care determină modularea durerii/procesării nociceptive în măduva spinării. Tipurile de peptide opioide induse de către N₂O şi subtipurile receptorilor de opioizi care mediază efectele antinociceptive ale N₂O, par să depindă de factori diverşi incluzând speciile şi/sau ereditatea, regiunea creierului, şi paradigmele de testare a comportamentului utilizate pentru experimente. Dintre trei tipuri ale căilor inhibitoare descendente, calea inhibitoare noradrenergică descendentă pare a juca rolul cel mai evident. La ora actuală sunt determinate elementele specifice implicate.

protoxid, protoxidul, stare ilarianta, rad fara motiv,

SURSA: Neurobiology of Nitrous Oxide-Induced Antinociceptive Effects

ARTICOLE RECOMANDATE

• Străpungerea barierei hematoencefalice în stres, alterează disfuncţia cognitivă şi induce patologia cerebrală: noi perspective pentru strategiile de neuroprotecţie