Protoxidul de azot (N2O) sau gazul ilariant, a fost utilizat pentru anestezia clinică pentru mai mult de un secol, şi încă este utilizat în mod obişnuit. În timp ce mecanismele anestetice/hipnotice ale N2O rămân în mare parte necunoscute, mecanismele aflate la baza efectelor lui analgezice/antinociceptive, au fost elucidate în timpul ultimelor câteva decenii. Dovezile până în acest moment sugerează că N2O induce eliberarea peptidelor opioide în substanţa periapeductală cenuşie a creierului mijlociu, conducând la activarea căilor inhibitoare descendente, ce determină modularea durerii/procesării nociceptive în măduva spinării.