Infecţia şi psihoza în schizofrenie
Anul trecut m-a sunat fiica unuia din pacienţi. „Mama se poartă chiar straniu. Este agresivă şi crede că tatăl meu este încă viu. Nu cred că a dormit noaptea trecută. Credeţi că are nevoie de o creştere a tratamentului?”
Pacienta mea era o încântătoare femeie în vârstă de 70 de ani, cu tulburare bipolară şi psihoză accentuată care putea din când în când deveni paranoidă, dar nu era vreodată violentă, şi rămânea stabilă pe o doză scăzută de tratament pentru mulţi ani. I-am spus fiicei ei, „Dacă nu a căzut şi nu s-a lovit cumva la cap, cred că are o infecţie de tract urinar (ITU). Ar trebui să o duceţi la medicul ei de familie dacă vă va da voie. Altfel, s-ar putea să fie nevoie să o duceţi la Urgenţă„.
Câteva ore mai târziu, fiica m-a sunat înapoi, destul de uimită. „Aţi avut dreptate! Medicul ei a spus că are o infecţie urâtă de tract urinar. Cum aţi diagnosticat asta la telefon?„
Sunt sigură că toţi cititorii mei psihiatri/medici au bănuit rezultatul pe loc. Se cunoaşte destul de bine că ITU induc celor în vârstă comportament bizar, în special la cei cu demenţă. S-a întâmplat când eram la camera de urgenţe, consultam o tulburare obsesiv compulsivă pentru cineva cu vârsta de 77 de ani. Eu şi colegul rezident am avut un schimb de priviri şi i-am comunicat internului de la camera de urgenţă să aştepte rezultatele analizei de urină înainte de a fi consultaţi. Cei de 77 de ani nu dezvoltă TOC din senin, făra să existe o altă cauză medicală. Am avut dreptate, avea o infecţie de tract urinar. „TOC-ul” s-a vindecat cu antibiotice. Partea înşelătoare pentru medici este că aceste ITU pot apărea fără niciunul din simptomele cu care suntem obişnuiţi. Fără incontinenţă, febră, sau urgenţe urinare. Sau uneori pacientul nu ne poate spune despre aceste simptome.
Adică deja cunoaştem că infecţiile de tract urinar pot determina comportament destul de bizar pentru oamenii vulnerabili. Recent, Brian Miller, MD de la Georgia Health Sciences University, a scris un articol în Psychiatric Times, despre recentul său studiu din Journal of Clinical Psychiatry: „A Prevalence Study of Urinary Tract Infections in Acute Relapse of Schizophrenia.” Nu doar că am un abonament la JCP, iar accesul academic ar trebui să îmi garanteze acces deplin, dar într-o duminică dimineaţă nu puteam să descarc versiunea completă, fiindcă saitul JCP este ORIBIL. Disperată am dat un e-mail către Dr. Miller, iar luni dimineaţa, foarte amabil, nu doar că mi-a trimis o copie integrală a articolului, dar de asemeni şi scrisoarea sa către editorul Schizophrenia Research. Mulţumesc !
Schizofrenia este asociată cu mortalitate foarte ridicată, iar cei suferinzi mor în număr mai ridicat şi mai devreme decât din orice altă cauză importantă a mortalităţii. Boala cardiacă este cea mai cunoscută (vizată din cauza tendinţei crescute a celor cu schizofrenie de a fuma şi a efectelor tratamentului), însă aceştia au un risc de 8 ori mai ridicat de moarte prin pneumonie. Este din cauza lipsei de îngrijire personală sau de a nu fi îndeajuns de organizat pentru a merge la doctor pentru simptome medicale grave? Poate. Aceasta a fost o presupunere. Dar studii recente au evidenţiat cea ce nu mai este o surpriză pentru cititorii Evolutionary Psychiatry. Schizofrenia nu este doar o boală a creierului, este o boală a funcţiei imune. Pacienţii cu schizofrenie au anomalii majore ale nivelurilor citokinelor inflamatoare, proteină reactivă-C, şi activitate scăzută a neutrofilelor. Neutrofilele sunt un răspuns de primă linie la inflamaţie, şi sunt vitale pentru a ne apăra de infecţia bacteriană.
În ciuda acestor anomalii, Dr. Miller remarca în această comunicare, că nu există studii ale prevalenţei infecţiei în momentul spitalizării pentru revenirea bolii acute la pacienţii cu schizofrenie. După cum toţi psihiatrii clinici vor şti, aceştia pot rămâne relativ stabili pentru mulţi ani, apoi au reveniri violente ale comportamentului psihotic. Adeseori este pusă pe seama renunţării la tratament sau abuzului de substanţe (şi chiar ar putea fi responsabile). Dar uneori se întâmplă altceva, şi ar putea fi o infecţie bacteriană. Dr. Miller a studiat martorii sănătoşi şi nişte pacienţi cu schizofrenie pe termen lung, internaţi cu recădere psihotică acută. A aflat că cei internaţi cu schizofrenie, bărbaţi şi femei, erau de 29 de ori mai predispuşi decât martorii să aibă o infecţie de tract urinar. 35% din subiecţii grupului cu recădere acută dovada serologică/ analiza urinară a ITU faţă de cei 5% ai pacienţilor externi stabili, şi 3% martori.
Există raportări ale anumitor tratamente cu antibiotice asociate cu riscul crescut de psihoză (sunt cunoscute Cipro şi Gatifloaxin)… erau implicate antibioticele, sau ITU pe care le tratau? Este binecunoscut că cei în vârstă şi în special pacienţii cu demenţă sunt predispuşi către comportamentul straniu cauzat de infecţiile tractului urinar. Nu este imposibil ca oamenii cu schizofrenie să fie vulnerabili la aceeaşi patologie.
E timpul ca schizofrenia să fie recunoscută ca o tulburare a dereglării imune a întregului organism, de la intestin, către creier şi neutrofile. Vor fi în acest stadiu psihiatrii îndepărtaţi din context iar alergologii şi reumatologii vor face un pas înainte? Vom vedea.
infecţie; psihoză; vârsta a treia; bătrâni; ITU
SURSA: Infection and Psychosis in Schizophrenia
ARTICOLE RECOMANDATE