Agricultura a fost mult timp privită ca a o îmbunătăţire a condiţiei umane: odată ce Homo sapiens a realizat tranziţia de la furajare la gospodărire în Neolitic, sănătatea şi nutriţia s-au ameliorat, longevitatea a crescut, volumul de muncă a scăzut. Studii recente ale rămăşiţelor arheologice omeneşti din lumea largă realizate de antropologia biologică, au demonstrat că această caracterizare a tranziţiei de la stadiul de vânător-culegător la agricultură, ar fi incorectă. Contrar modelelor anterioare, adopţia agriculturii a implicat un declin global al sănătăţii orale şi generale.