Spaima cea mai mare a omului, nu este diavolul, nici vreun extraterestru gelatinos, ci timpul. Timpul, fără întrerupere, curge, zboară, fuge, presează. Suntem sclavii timpului, mereu cu ochii pe dispozitivul diabolic ale carui arătătoare se deplasează nemilos înainte. Clipa pierdută, termenul limită depăşit, tinereţe irosită, vremuri fericite demult apuse, viaţă sacrificată, ultima oră.