Nu mai departe de alaltăieri, fiind pe marginea unui lac bucureştean, mă stăpâneam foarte greu să-mi ţin lacrimile de mânie şi gelozie. Toţi pescarii din jurul meu prindeau caraşi, bibani şi roşioare, numai eu nu prindeam nimic. La un moment dat, observ că pluta undiţei mele face o mişcare ciudată. Trag şi scot un peştişor cât o jumătate de deget. „Am spart gheaţa", îmi zic. În clipa în care am scos peştişorul din ac şi vroiam să-l introduc în juvelnic, acesta îmi debitează următorul text :