Peştişorul de aur – Ion Băieşu
AUTOR: Ion Băieşu
Nu mai departe de alaltăieri, fiind pe marginea unui lac bucureştean, mă stăpâneam foarte greu să-mi ţin lacrimile de mânie şi gelozie. Toţi pescarii din jurul meu prindeau caraşi, bibani şi roşioare, numai eu nu prindeam nimic. La un moment dat, observ că pluta undiţei mele face o mişcare ciudată. Trag şi scot un peştişor cât o jumătate de deget. „Am spart gheaţa”, îmi zic. În clipa în care am scos peştişorul din ac şi vroiam să-l introduc în juvelnic, acesta îmi debitează următorul text:
— Nene, eu sunt peştişorul de aur.
— Aiurea, zic.
— Pe cuvânt. Sunt peştişorul fermecat din povestea cu acelaşi titlu.
— Şi ce doreşti?
— Să-mi dai drumul în apă.
— Îmi îndeplineşti o dorinţă?
— Bineînţeles. Aşa e tradiţia.
Am aruncat peştişorul în apă. M-am convins că acesta nu mă păcălise : solzii lui străluceau ca aurul, ca argintul şi ca platina. Era, într-adevăr, peştişorul de aur.
— Hei, strigă el, scoţând capul afară din apă, spune ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc.
— Peştişorule, spune-mi şi mie de ce ceilalţi pescari prind, iar eu nu prind?
— Am să-ţi spun. Acul tău este prea mare şi de culoare galbenă. Peştii din balta aceasta nu suportă acele galbene. Firul tău are 3,5 mm. E prea gros. Foloseşte unul de 2,0 mm. Eventual de 1,5 mm. Pluta este colorată, adică jumătate albă, jumătate roşie. Toţi peştii îşi dau seama despre ce-i vorba şi o ocolesc. În plus, pui o momeală prea mare, care devine suspectă tuturor semenilor mei. În afară de asta, eşti foarte nervos şi stresat, după fiecare minut scoţi undiţa afară, nu ai răbdare, te enervezi, înjuri cu glas tare, faci zgomot, sperii peştii, deranjezi colegii, devii penibil.
— Şi ce mă sfătuieşti?
— Lasă-te de pescuit. Ia-te de altceva, fă-te filatelist, colecţionar de chiştoace, brelocuri sau cutii de chibrite. Eventual, croşetează.
Am luat un pietroi şi l-am aruncat în direcţia peştişorului de aur, hotărât să-i sparg capul. Bineînţeles că nu l-am nimerit. Mai mult : individul a ieşit încă o dată din apă şi a râs sardonic.
Povestea aceasta este strict adevărată. Dacă nu vreţi să o credeţi, vă priveşte.
peştişorul de aur, Ion Băieşu, răbdare, eşec, insucces
One Comment
Mesajul tău...Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Mda… eu nu sunt facuta pentru pescuit… Probabil ca treceam direct la faza cu piatra… :)
Vad ca iti place Baiesu… Mie imi placea teribil Musatescu… Vlad Musatescu… (Nu suna chiar ca Bond… James Bond… dar altceva nu am avut la indemana… :) )