În ciuda observaţiilor clinice aproape unanime, că inflamaţia intestinală este în mod frecvent asociată cu inflamaţia articulaţiilor şi viceversa, natura acestei conexiuni rămâne ambiguă. În acest rezumat oferim dovezi pentru modul în care interacţiunea lectinelor alimentare cu enterocitele şi limfocitele, ar putea facilita translocaţia atât a antigenilor patogenici alimentari cât şi produşi intestinal, către ţesuturile periferice, generând în schimb o persistentă stimulare antigenică periferică. În cazurile vulnerabile genetic, această stimulare antigenică ar putea avea ca rezultat manifestarea unei artrite reumatoide evidente, mediate prin mimetică moleculară, un proces prin care