Controverse sanitare asupra laptelui – Health Report
ARTICOLE RECOMANDATE
Transcriere
Această transcriere a fost obţinută după înregistrarea unei emisiuni. ABC nu poate garanta exactitatea în întregime, din cauza imposibilităţii de a înţelege toate cuvintele şi dificultăţii accidentale de a identifica interlocutorii.
Norman Swan: În această dimineaţă la Health Report – două controverse. Una este utilizarea antibioticelor în tratamentul artritei.
Peter Wall: Ei toţi cred că sunt pur şi simplu norocos. I-am spus soţiei mele că voi vorbi cu Norman Swan despre acest lucru, ştiţi, o mulţime de oameni nu cred în asta. Şi a spus: “Bine, am văzut ce situaţie dificilă aveai şi cum eşti acum, ar trebui să mergi să spui oamenilor.”
Norman Swan: Iar cealaltă este o dispută în Noua Zeelandă asupra laptelui, cu relevanţă pentru noi aici în Australia. Se întâmplă de câţiva ani, dar a făcut explozie din nou în ultimele câteva săptămâni. Subiectul de data aceasta este un raport critic al NZFSA, despre cum a dirijat o revizie a siguranţei laptelui. Revizia iniţială a fost condusă de un foarte respectat endocrinolog şi fost director medical al Fundaţiei de Cardiologie din Noua Zeelandă, Boyd Swinburn. Boyd este acum profesor de Sănătate Publică la Universitatea Deakin în Melbourne.
Boyd Swinburn: Cu mii de ani în urmă a existat o singură mutaţie genetică într-una din vacile europene, una din proteinele constitutive a laptelui şi una din moleculele de caseină. Această unică mutaţie genetică a modificat unul din elementele structurale ale proteinei, cea ce nu schimbă foarte mult funcţionalitatea laptelui, dar înseamnă că molecula de caseină este mai susceptibilă ruperii la acel nivel specific de către enzime, eliberând o componentă cu efecte similare morfinei. Iar acesta se crede a fi cea ce ar putea cauza o serie de boli, însă această unică mutaţie există doar în unele vaci, acestea fiind numite vacile A1, deci vacile vor avea două copii ale acestei gene specifice, iar vacile vor fi fie A1/A1, deci ambele gene vor translata pentru molecula A1 a caseinei.
Norman Swan: Cea care scindează mai uşor?
Boyd Swinburn: Cea care scindează cu uşurinţă sau ar putea fi A2/A2 care este molecula originală a caseinei, sau ar putea fi o copie a moleculei A1 şi o copie a moleculei A2.
Norman Swan: Acum nu poate fi atât de rău pentru vaci, devreme ce sunt o mulţime de cirezi care sunt A1.
Boyd Swinburn: Categoric, tocmai pentru ele este laptele, pentru vaci.
Norman Swan: Deci de unde a apărut ideea că laptele A1 s-ar putea să nu fie atât de valoros pentru sănătatea umană, dincolo de acest aspect teoretic că molecula este mai fragilă şi ar putea avea efecte similare hormonilor asupra organismului?
Boyd Swinburn: Observaţia iniţială a fost a Profesorului Bob Eliott din Noua Zeelandă, care este medic pediatru şi care a observat că în Samoa nu existau cazuri de Diabet de Tip 1 – acesta este tipul de diabet care apare la copii şi necesită insulină – dar când lucra ca medic pediatru în Auckland, exista un oarecare număr de cazuri DZ1 printre copiii samoani. Şi a început să cerceteze condiţiile şi dieta acestor populaţii şi s-a întrebat care ar fi elementul declanşator, iar una din cele mai mari diferenţe în dieta lor când trăiau în Noua Zeelandă, era un consum destul de ridicat de lapte. În prezent sunt câteva populaţii pe mapamond care au un consum foarte ridicat de lapte, iar o anumită populaţie, Masai din Africa, trăieşte pe baza laptelui fiindcă sunt crescători de vaci, iar Masai nu au Diabet Tip1. Deci a întrebat dacă există vreo diferenţă între laptele băut de Masai comparat cu ce se găseşte în Noua Zeelandă. Iar savanţii au confirmat, bovinele africane de demult sunt toate A2/A2 şi nu au această genă A1, care este mai comună în rasa cirezilor Fresiene, ce sunt mai frecvente în ţările Europene şi în Noua Zeelandă şi Australia. Ceea ce l-a determinat să o considere un potenţial declanşator.
Norman Swan: Înainte să continui, dacă te uiţi pe mapamond după Diabetul de Tip1, de exemplu în Noua Zeelandă vor fi mai multe cazuri de DZ1 în Invercargill comparat cu Auckland, iar în Australia, vor fi mai multe cazuri DZ1 în Hobart faţă de Cairns, fiindcă peste tot în lume dacă te depărtezi de Ecuator, tot mai multe cazuri de Diabet Tip1 vei găsi şi se crede că ar fi din cauza infecţiilor în climatele mai temperate şi lucruri de genul ăsta. Nu este aceasta explicaţia mai degrabă decât laptele?
Boyd Swinburn: Bine, există un gradient de latitudine şi s-a vorbit despre acest mecanism, unii privind Vitamina D ca un potenţial element al acestei căi. Există un efect de latitudine, dar când Profesorul Elliot şi alţi câţiva cercetători au obţinut estimări ale gradelor de incidenţă ale DZ1 per total la nivel de ţară şi au comparat cu orice alţi factori cunoscuţi ar fi fost, incluzând latitudinea, dar de asemeni incluzând această mixtură a consumului de lapte A1/A2, latitudinea a avut un efect, dar nu era nici pe departe la fel de puternic precum corelaţia faţă de consumul de lapte A1.
Norman Swan: La ora actuală a devenit o cauză celebră în Noua Zeelandă, iar un om de ştiinţă agriculturalist pe numele său Keith Woodford, a scris o carte despre acest lucru iar ţie ţi s-a cerut să faci o recenzie.
Boyd Swinburn: Este adevărat, a pornit din Australia în primul rând datorită efortului lui Bob Elliot şi o altă persoană, Corey McLaughlin care a preluat ideea şi de asemeni a observat corelaţia cu boala de inimă, încercând să o extindă ca pe o afacere, simultan cu încercarea de a găsi nişte dovezi care să o susţină. Mi s-a cerut în 2004 de către NZFSA, o revizie a dovezilor asupra consumului de lapte A1/A2 şi sănătatea umană, iar în acel stadiu erau acele studii corelative între ţări, corelaţii care erau foarte vizibile trebuie să spun şi de obicei nu găsim corelaţii atât de puternice în aceste studii inter-ţări cum am găsit pentru laptele A1. Erau sprijinite într-o oarecare măsură de unele studii pe oameni şi unele pe animale, dar dovezi de fapt nu îndeajuns de ferme pentru a garanta schimbări majore în felul în care guvernele transmiteau mesaje despre lapte publicului sau îndeajuns de puternice pentru a garanta avertismente sanitare sau orice altceva asupra laptelui. Dar cu toate acestea, toate aceste descoperiri erau încă extrem de interesante şi intrigante şi posibil foarte importante la nivel de sănătate publică.
Norman Swan: Iar asta aţi concluzionat în studiul dumneavoastră?
Boyd Swinburn: Este adevărat şi eram evident foarte nerăbdători să vedem mai multe studii în acest domeniu, dar trebuie să spun că a fost relativ dezamăgitor cât de puţin s-a întreprins în cercetare, cred că savanţii au fost puţin speriaţi.
Norman Swan: V-aţi gândit că era puţin straniu înainte să intraţi în aşa ceva?
Boyd Swinburn: Ei bine, nu am ştiut prea mult despre asta, e tot ce pot să spun.
Norman Swan: Şi când te uiţi la dovezi, erau la fel de solide pentru bolile cardiace, cum era pentru diabet?
Boyd Swinburn: Nu, nu la fel de puternice pentru boala de inimă cât pentru Diabetul Tip1, şi erau alte asocieri sugerate cu schizofrenia şi autismul, şi desigur că odată ce ai început să faci o listă a acestor foarte diferite boli sau probleme de sănătate presupus cauzate de un singur agent declanşator, devii puţin suspicios în legătură cu acest lucru. Deci cred că trebuie să fim foarte atenţi la ce ne arată dovezile.
Norman Swan: Şi un alt lucru care ne face suspicioşi, este că au încercat să îngroape raportul tău.
Boyd Swinburn: Ei bine, NZFSA mi-a cerut să o fac, au trimis-o pentru revizie, există un oarecare interval pentru expertiză înainte de a fi făcută publică. Mi s-a cerut să includ în el un rezumat pentru public – cea ce s-a dovedit a fi un important subiect de dispută – iar NZFSA nu mi-a publicat rezumatul.
Norman Swan: De fapt acesta era un rezumat pe care orice om fără cultură ştiinţifică l-ar fi putut citi şi înţelege.
Boyd Swinburn: Corect, dar de asemeni era oarecum interpretabil, cum ar fi ce ar putea însemna pentru public, cu toate că textul raportului meu se axa în mod rezonabil pe dovezi şi concluzii, dar desigur cea ce vroiau oamenii să ştie era “Ce înseamnă asta pentru mine?”. Şi este realmente un mesaj foarte dificil de transmis, fiindcă cea ce comunici este un risc potential pentru oameni, dar de asemeni foarte multă incertitudine în jurul dovezilor. Deci nu este o sarcină foarte uşor de îndeplinit, dar m-am pus în această situaţie şi m-am gândit bine: Iată-mă! Sunt un bărbat de vârstă mijlocie, nu am boli de inimă sau diabet, merg să caut lapte A2 ? Ei, de fapt nu. Dar dacă eram să zic într-un caz extrem, să zicem că aveam un copil şi erau o mulţime de cazuri de DZ1 în familia noastră, aş feri noul meu copil de consumul de lapte pentru câţiva ani? Şi probabil că da, fiindcă aş încerca o abordare precaută, nu sunt sigur de dovezi, dar pare un pas care merită încercat.
Implicaţiile sunt diferite pentru populaţii diferite şi nu este un lucru uşor de comunicat şi cred că era unul din lucrurile pe care NZFSA nu era atât de fericită să le anunţe.
Norman Swan: Şi l-au publicat într-un sfârşit de săptămână când nu erai disponibil?
Boyd Swinburn: L-au publicat într-un moment când lipseam şi i-am anunţat că nu voi fi disponibil, cea ce m-a deranjat foarte mult, iar toate aceste lucruri l-au determinat pe Keith Woodford să se întrebe de ce ar fi acţionat NZFSA în acest fel, anunţând că laptele este perfect sigur, când eu nu am afirmat asta în raportul meu. Adică a devenit destul de intrigat de toată chestiunea şi a scris o carte numită “The Devil in the Milk”.
Norman Swan: Iar alegaţia este că industria lactatelor din Noua Zeelandă făcea un puternic trafic de influenţă?
Boyd Swinburn: Bine, există industria lactatelor din Noua Zeelandă, caz particular Fonterra care este indiscutabil cea mai mare companie a Noii Zeelande. Deci evident sunt implicate interese imense şi este acest amestec al marilor interese comerciale asociate cu posibile aspecte ale sănătăţii publice, adică un amestec destul de volatil şi s-a investigat dacă s-a exercitat într-adevăr o influenţă inoportună a companiilor asupra comunicatelor emise de NZFSA.
Norman Swan: Iar un raport de acum câteva săptămâni a criticat NZFSA pentrul modul cum au abordat situaţia.
Boyd Swinburn: Da şi într-adevăr după publicarea cărţii lui Keith Woodford care a provocat ceva agitaţie în Noua Zeelandă, au găsit acest analist independent şi a dezaprobat cum au abordat raportul meu şi cum l-au comunicat publicului. Cred că publicul era îndreptăţit să primească o explicaţie completă pe lângă incertitudinile pe care le-ar putea implica. Deci nu este un lucru uşor de îndeplinit, însă cred că este ceva care trebuie să facem.
Norman Swan: Care este proporţia în cirezile australiene?
Boyd Swinburn: În Australia cred că situaţia este similară celei din Noua Zeelandă, cirezile din Noua Zeelandă cuprind 50-60% A2 în acest moment şi există o schimbare graduală către A2 fiindcă până acum vacile au fost selecţionate genetic pentru dimensiuni mari şi pentru a putea produce cantităţi mari de lapte. Acum vacile sunt selectate mai mult pentru eficienţă, conversia energetică şi conţinutul proteic al laptelui, iar vacile A2 sunt după câte se pare ceva mai eficiente, iar din toate aceste considerente există o oarecare tendinţă către selectarea A2. Adică proporţia cirezilor se schimbă lent în Noua Zeelandă şi cam la fel s-ar putea întâmpla în Australia, dar când reconsiderăm posibilele acţiuni care ar putea fi întreprinse, într-adevăr de fapt fermierii pot alege şi acţiona. Pe o perioadă de 8-10 ani, dacă toate fermele de lapte ar selecta sperma A2 de la taurii A2 pentru programele lor de reproducere, atunci în acea perioadă de timp, toate cirezile din ţară ar cuprinde de fapt vaci A2.
Norman Swan: Şi nimic nu s-ar pierde.
Boyd Swinburn: Nimic nu s-ar pierde, nu există un cost pentru aşa ceva, cu siguranţă în Noua Zeelandă, nu sunt sigur de Australia, toţi taurii sunt oricum marcaţi şi nu există un posibil efect dăunător. Deci mi-am reconsiderat poziţia asupra problemei, în mod special referitor la cum ar trebui să sune comunicatul către fermele de lapte.
Norman Swan: Şi tocmai recent ai scris despre asta, cel puţin către producătorii de lapte din Noua Zeelandă, spunând că ar trebui să treacă pe cirezi A2.
Boyd Swinburn: Ai dreptate, iar la o recentă conferinţă internaţională despre diabet în Wellington unde acest subiect era pe agendă şi l-am dezbătut împreună cu cei implicaţi, devenind apoi clar pentru mine că fermele de lapte sunt factorul schimbării. Pentru ei mesajul este cred destul de simplu: nu există costuri şi pierderi deci ar trebui să întreprindă această schimbare. Dar nimeni nu le comunică de fapt aceasta, cu siguranţă nu guvernul. Şi cred că probabil este inoportun ca guvernul să transmită acest comunicat către fermele de lapte şi desigur industria de lactate, iar în Noua Zeelandă Fonterra în special să facă singuri acest comunicat către fermele de lapte, este oarecum riscant. Este un comunicat dificil pe de o parte să le spui fermierilor să treacă pe cirezi A2 şi pe de altă parte să anunţi publicul Noii Zeelande să continue să bea lapte amestecat A1 sau A2 este perfect în regulă. Deci este un comunicat foarte dificil pentru o companie ca Fonterra.
Norman Swan: Dacă ai vrea să cumperi lapte A2 în Australia, de unde ai şti cum să-l obţii?
Boyd Swinburn: Laptele A2 este disponibil în magazine, este mult mai scump decât laptele obişnuit şi nu este disponibil oriunde, dar acei oameni care îl caută îl pot găsi.
Norman Swan: Procesarea laptelui în scopul producerii acestor lactate cu un conţinut redus de grăsime, modifică caseina sau tipul A2 se menţine în orice lapte ai bea?
Boyd Swinburn: Nu sunt specialist în chimia proteinelor, deci nu sunt sigur cât de mult este afectată de procesare. Ceea ce pare a fi limpede, este că procesarea ce intervine în producerea brânzei, pare cumva să nege acest efect în mod cert prin dovezile internaţionale, când excluzi brânza din ecuaţie, din asociere, asocierea devine mult mai puternică. Deci se pare că brânza A1 nu transmite în mod necesar acest risc. Adică ar putea fi o mulţime de nuanţe în cadrul acestei procesări care nu au fost explorate în totalitate.
Norman Swan: Boyd Swinburn este Profesor de Sănătate Publică la Universitatea Deakin din Melbourne. Cartea pe care a menţionat-o este scrisă de către Keith Woodford şi se numeşte „Diavolul din lapte” şi este publicată de Craig Potton.