Mister psihiatric – Jaroslav Hašek

ARTICOLE RECOMANDATE

• „Divided Self” – R.D. Laing (Sinele scindat)
• Psihiatria ca forţă represivă
• Un studiu descoperă că diagnosticele psihiatrice sunt lipsite de semnificație științifică

Autor: Jaroslav Hašek

I

Era cam în jurul orei două noaptea, când domnul Hurych se întorcea de la o întrunire a abstinenţilor care avusese loc undeva într-un mic restaurant de la Mala Strana. Întrunirea se prelungise mai mult ca de obicei, deoarece pe ordinea de zi figura punerea în discuţie a demisiei preşedintelui, amestecat într-o afacere murdară. Pe scurt, preşedintele fusese surprins într-un restaurant în timp ce sorbea tacticos dintr-un pahar de bere Pilzen. Ca persoană onorabilă ce era, se retrase din funcţie.

Aşadar domnul Hurych se îndrepta încet spre casă, trecând peste podul Carol. Mergea senin şi fericit, având conştiinţa omului ce munceşte pentru binele omenirii. Ce-i drept, în stomac mai simţea încă răceala apei minerale, dar niţeluş mai sus, în piept, îi bătea o inimă fierbinte de filantrop, care era gata-gata să i se înece în osânză, dacă medicul nu i-ar fi interzis cu desăvârşire să mai bea bere. De o jumătate de an era abstinent şi se angajase cu fermitate în lupta împotriva alcoolului. Devenise secretar al Asociaţiei Abstinenţilor, era abonat la Interesele umanităţii, învăţa esperanto şi se hrănea cu zarzavaturi.

Dar iată că în timp ce trecea podul, meditaţiile sale nocturne fură întrerupte deodată de un strigăt ce venea dinspre apă. Părea să fie unul din acele strigăte în noapte atât de îndrăgite de poeţi, căci ele aduc un profit material de şaisprezece heleri, atât cât se plăteşte de fiecare vers în care strigătele misterioase şi senzaţionale plutesc peste apa râului în tăcerea nopţii întunecate.

Domnul Hurych se aplecă iute, înclinându-se peste balustrada podului şi cuprins de o stranie presimţire, strigă în jos spre apa Vltavei:

– Aveţi nevoie de ceva?

Ceva mai înţelept nu-i venise în minte, în clipa în care inima lui iubitoare de oameni se aplecase peste balustradă. Şi în timp ce domnul Hurych se uita în jos şi scruta înunericul, pe pod păşea îndreptându-se spre Mala Strana, bărbierul Bilek. Acest domn Bilek, ce-i drept, nu era abstinent şi în ziua aceea nu-şi impusese niciun fel de restricţii. Cu toate acestea, avea o inimă nu mai puţin nobilă, animată de adevărata dragoste pentru aproapele său, o inimă de aur, gata de orice sacrificiu, întocmai ca a domnului Hurych.

Cu privirea lui ageră, zărise o persoană ce se aplecase în mod suspect peste pod. Domul Bilek era un om de acţiune. Tiptil, ca o pisică, se furişă cu iuţeala râsului până în spatele domnului Hurych, îl apucă de braţ şi încercă să-l doboare la pământ. Dar domnul Hurych, nelăsându-se pe tânjală, îşi înfipse mâna în beregata agresorului necunoscut şi, în timp ce striga: „Patrulă!, Patrulă!” cei doi bărbaţi animaţi de nobile sentimente, se încăierară în toată legea. În dorinţa de a-l linişti, bravul bărbier ţipa de zor:

– Calmaţi-vă domnule, nu văd ce rost are disperarea dumneavoastră.

Patrula poliţienească sosi în galop şi domnul Bilek, ţinându-l din răsputeri în braţe pe disperatul Hurych, strigă cu sufletul la gură:

– Domnilor, cetăţeanul acesta a vrut să sară în apă şi eu l-am salvat!

Şi iată-l acum pe domnul Hurych în stăpânirea a patru mâini mai încercate, care îl apucară de subsuori, iar unul dintre gardieni încercând, pe un ton părintesc, să-i scoată din cap ideea sinuciderii.

Domnul Hurych, uluit de această întorsătură, ţipa cât îl ţinea gura, pradă unei cumplite crize de isterie:

– Eroare domnilor, eroare!

După care, izbucnind într-un râs forţat şi straniu, repeta într-una aceaşi frază:

– Domnilor, vă înşelaţi, nici prin gând nu mi-a trecut să sar în apă! Pe cinstea mea! Zău!

Bravul bărbier mergea în urma lui şi din când în când îl întrerupea:

– Am mai salvat de la moarte câţiva oameni, care tot aşa, voiau să se arunce în apă, dar încă niciunul nu mi s-a împotrivit aşa ca dumneavoastră. Se vede că sunteţi tare necăjit şi iritat. Poftim, mi-aţi rupt şi vesta!

Apoi, începu să urle la domnul Hurych celălalt gardian:

– Doamne, unde am mai ajunge dacă pentru orice fleac, omul ar încerca să-şi curme viaţa? Toate pe lumea asta se repară. Oricare ar fi motivul supărării dumneavoastră, totul se îndreaptă. Iar mâine dimineaţă, când vă veţi linişti, veţi vedea că viaţa e totuşi frumoasă.

– Da, da, viaţa e frumoasă! i se adresă de data aceasta domnului Hurych, gardianul din flancul drept. Dacă fiecăruia care îşi bagă ceva în cap i-ar veni una-două să se arunce în apă, ar însemna ca jumătate din omenire să moară înecată.

În timpul acesta, domnul Bilek îl trase pe domnul Hurych de haine şi adăugă insistent:

– Ca să ştiţi cine anume v-a salvat viaţa, amintiţi-vă după ce vă liniştiţi că mă numesc Bilek şi că sunt bărbier la Smichov.

Cuprins de un acces de isterie, domnul Hurych începu să strige:

– Domnilor, vă rog, daţi-mi drumul, credeţi-mă, n-am avut nicio intenţie! M-am aplecat peste balustradă numai pentru că mi s-a părut că aud nişte strigăte de jos, dinspre râu.

– Poftim, replică pornit bărbierul, dumnealui cică n-a vrut să sară! Ei află domnule, că eu am experienţă! Ajunge numai să mă uit la cineva şi-mi dau seama numaidecât dacă vrea sau nu să sară în apă. Dumneata dacă n-ai fi vrut să sari, nu te-ai fi împotrivit cu atâta înverşunare. Dimineaţa când o să vă aduceţi aminte de toate astea, aveţi grijă să-i mulţumiţi lui Dumnezeu că m-a scos în calea dumneavoastră ca pe un înger păzitor.

Domnul Hurych îşi pierdu răbdarea, îşi răsuci capul înapoi şi-i aruncă nobilului şi neînfricatului bărbat, câteva înjurături din cele mai urâte. Dezamăgit, domnul Bilek, începu să le povestească gardienilor cu glas mâhnit:

– Poftim cu ce se alege omul pentru bunătatea lui! Aşa-mi trebuie! Când s-o trezi din criză, o să-i crape obrazul de ruşine pentru felul în care şi-a răsplătit salvatorul.

Domnul Hurych întreprinse tenativa de a se năpusti asupra bărbierului, dar se răzgândi numaidecât în clipa în care gardienii pomeniră că au de gând să cheme duba.

În apropierea direcţiei poliţiei, domul Hurych făcu o ultimă încercare de a limpezi situaţia. Spuse:

– Aşadar dumneavoastră nu mă credeţi? Vă jur că n-a fost decât o confuzie!

– Hai, liniştiţi-vă, linştiţi-vă! îl mângâiară gardienii. După ce-o să vă odihniţi şi or să vă iasă gărgăunii din cap, să vedeţi că o să priviţi viaţa cu totul altfel!

– Doamne Dumnezeule, ce oameni! se văicări domnul Hurych.

II

Sunt o seamă de boli psihice însoţite de obicei de încercări de sinucidere, ca de pildă: scleroza cerebrală progresivă, paranoia, melancolia, diferite manii, isterii şi psihoze.

Medicii legişti chemaţi la sinucigaşii salvaţi, folosesc metoda interogării ca mijlocul cel mai eficace în sprijinul psihiatriei. Răspunsurile pe care le dau sinucigaşii salvaţi de la moarte constituie pentru medic un îndrumar în diagnosticul bolii, care în mintea bolnavilor, e însoţită întotdeauna de un haos al noţiunilor şi imaginilor.

Şi în cazul de faţă fu invitat un medic legist pentru a cerceta starea psihică a domnului Hurych. Dar până să se prezinte, plutonierul de serviciu îl interogă pe generosul bărbier şi, pe baza depoziţiilor acestuia, întocmi un proces verbal.

De asemenea plutonierul nu se putu abţine să nu-l îmbărbăteze pe domnul Hurych, ba chiar încercă să-l mai învesealescă, vorbindu-i despre voluptăţile pe care viaţa le oferă la tot pasul.

– O să vedeţi, toate se aranjează şi iar o să fie bine, chiar dacă la mijloc a fost o dragoste nefericită! Nu vă necăjiţi! Şi-asta se aranjează! Cunoaşteţi doar zicala: „Cu o floare nu se face primăvară”. Dimineaţa, după ce vă veţi linişti, vă duceţi frumuşel să-i mulţumiţi domnului Bilek, că v-a salvat viaţa. Dacă aveţi cumva neînţelegeri familiale, certuri sau mai ştiu eu ce, atunci luaţi-vă catrafusele şi mutaţi-vă! Chestiile astea nu trebuie luate prea în serios. Iar dacă la mijloc e vreo chestie de ordin financiar – fireşte, n-am de unde să cunosc situaţia dumneavoastră – abia nu trebuie să vă necăjiţi, pentru că orice om cinstit se descurcă. Munca îl înobilează pe om!

Cum credeţi că a reacţionat la treaba asta domnul Hurych? Acoperindu-şi faţa cu mâinile, a început să strige:

– Dar pentru Dumnezeu, oameni buni, n-am avut nicio intenţie!

După care domnul Bilek urlă din nou la el, vrând parcă să-l trezească dintr-o halucinaţie:

– Eu sunt frizerul Bilek din Smichov. Mie puteţi să-mi spuneţi ce v-a îndemnat…

Dar domnul Hurych izbucni într-o nouă criză de plâns.

III

În sfârşit sosi şi medicul legist, care spuse:

– Aduceţi-l încoace pe anchetat!

Domnul Hurych intră speriat, palid la faţă, cu buzele albe şi părul răvăşit.

– De ce aţi vrut să vă aruncaţi în apă?

– Jur că n-am vrut!

– De ce tăgăduiţi? Avem martori: pe domnul Bilek şi pe gardienii care v-au adus aici. În timp ce ei v-au salvat viaţa, dumneavoastră v-aţi împotrivit cu furie.

– Nemaipomenit! Îngrozitor! se tângui domnul Hurych.

– Spuneţi-mi vă rog, de ce apune soarele?

– Pentru numele lui Dumnezeu, domnule doctor, vă rog!

– Cunoaşteţi vreun stat liber în Asia?

– Domnule doctor, vă rog!

– Câte religii există în Europa?

– Doamne Dumnezeule, domnule doctor, înţelegeţi…

– Cât face de şase ori doisprezece?

De data aceasta domnul Hurych nu se mai putu stăpâni şi în loc să răspundă „şaptezecişidoi”, îi cârpi o palmă venerabilului medic legist.

Dimineaţa fu transportat la balamuc, unde se află sub supraveghere şi tratament de mai bine de un an şi jumătate, întrucât medicii n-au descoperit la bolnav încă niciun semn că ar fi conştient de boala sa psihică, cea ce potrivit legilor psihiatriei, e un indiciu de ameliorare a stării sănătăţii bolnavului.

Mister psihiatric