Tratament dietetic pentru acnee – Health Report

ARTICOLE RECOMANDATE

• Consumul de lapte: factor agravant pentru acnee şi promotor al bolilor cronice în societăţile occidentale
• Suplimente pentru acnee

Acneea afectează cel mai frecvent adolescenţii băieţi şi fete, şi ar putea continua la maturitate. Există o ipoteză că dieta chiar ar putea ajuta această condiţie.

Această transcriere a fost obţinută după înregistrarea unei emisiuni. ABC nu poate garanta exactitatea în întregime, din cauza imposibilităţii de a înţelege toate cuvintele şi dificultăţii accidentale de a identifica interlocutorii.

Norman Swan: Referitor la acneea care afectează aproape toţi adolescenţii băieţi sau fete, pentru mulţi menţinându-se şi în perioada maturităţii. Poate fi o condiţie deranjantă fizic dar şi emoţional, nefiind întotdeauna foarte uşor de tratat.

Deci ideea că ar putea exista cel puţin în parte o soluţie naturală prin dietă, ar fi o ştire binevenită pentru mulţi părinţi şi pacienţi. Neil Mann este professor de Nutriţie Umană la Universitatea RMIT din Melbourne.

Neil Mann: Timp de câţiva ani, eu şi mai mulţi colegi din diferite ţări, am analizat caracteristicile dietei umane care au schimbat compoziţia alimentelor  consumate în ziua de astăzi, şi impactul pe care îl au asupra fiziologiei şi biochimiei noastre. Şi suntem în mod special interesaţi de rezistenţa la insulină şi amănuntele asociate dietelor cu exces de carbohidraţi cu impact asupra diabetului. Dar am dat de o legătură cu acneea şi am început să cercetăm asta.

Norman Swan: Cum aţi aflat acest lucru?

Neil Mann: În principal prin colaborarea cu domeniul antropologiei, colegii relatând că grupurile de pe mapamond analizate, nu aveau urme de acnee în timp ce se bazau pe dieta lor normală, tip vânător-culegător, dar cum au început o dietă occidentală, a erupt acneea şi era de obicei asociată consumului de carbohidraţi rafinaţi (alimente cu amidon şi zahăr).

Norman Swan: Sau ar putea fi doar o coincidenţă, dieta neavând vreo legătură cu aceasta, ar putea fi altceva.

Neil Mann: Foarte posibil, fiindcă toate cărţile de medicină îţi spun că nu, dar am început să reconstituim biochimia a ce s-ar putea întâmpla şi am revenit cu o ipoteză bine susţinută pe care am testat-o într-o evaluare clinică şi de fapt a arătat nu doar că am îmbunătăţit starea acneei estimată de dermatologi, dar a îmbunătăţit toţi ceilalţi parametri pe care i-am bănuit.

Norman Swan: Să aruncăm o privire pe ce aţi găsit.

Neil Mann: Am aflat că au fost făcute o mulţime de studii care dau indicii despre realitatea fenomenului. De exemplu ce se întâmplă când faci un test oral de toleranţă la glucoză cu oameni tineri şi compari un grup în vârstă de acelaşi sex fără acnee şi cu acnee. Aceste două grupuri aveau efectiv acelaşi răspuns la glucoză după cele două ore, iar apoi dacă se măsoară simultan răspunsul insulinic, grupul cu acnee are întotdeauna un răspuns insulinic mai puternic. Deci arată că sunt mai puţin sensibili la insulină decât cei fără acnee, cea ce a început să ne ofere indicii că probabil acneea ca şi diabetul ţine de rezistenţa la insulină.

Norman Swan: Şi acele schimbări de-a lungul adolescenţei, nu-i aşa?

Neil Mann: O, desigur, în special în timpul pubertăţii există la oameni o scădere a sensibilităţii la insulină atât la bărbaţi cât şi la femei, deci dacă sensibilitatea ta la insulină scade pe perioada pubertăţii, ai o fază pasageră de rezistenţă la insulină ca adolescent, probabil din cauza hormonilor de creştere, nu suntem siguri de legătură.

Norman Swan: Adică iar ar putea fi o coincidenţă, deci care credeţi că ar fi legătura biologică cu acneea?

Neil Mann: Următorul element pe care credem că l-am descoperit este că se fac cercetări pe un factor de creştere numit IGF-1(factorul de creştere insulinic 1) şi am aflat spre marea noastră surpriză că acesta are de asemeni un vârf în timpul pubertăţii. Am analizat studii asupra sindromului ovarelor polichistice – femei cu acnee severă – iar câteva din studiile americane au demonstrat că cel mai bun lucru la care au răspuns, a fost metformina, care creşte sensibilitatea lor la insulină.

Norman Swan: Deci acesta este în primul rând un medicament pentru DZ2.

Neil Mann: Corect, iar acneea lor dispărea. În mod similar erau trataţi cu remedii care de fapt încetinesc digestia intestinală a amidonului, nivelul glicemiei nemaicrescând atât de repede după consumul de carbohidraţi, cea ce a combătut la fel de bine acneea.

Norman Swan: Deci cum ar putea efectul IGF-

Neil Mann: Ei, dacă ai rezistenţă la insulină – iar aceşti adolescenţi băieţi şi fete au în mare parte – vor face hipoglicemie hiperinsulinică după o masă cu glucide.

Norman Swan: Şi apropo, nu depinde de obezitate, fiindcă sunt o mulţime de copii slabi care fac acnee…

Neil Mann: Este adevărat. Măsurăm rezistenţa la insulină pentru mulţi tineri băieţi şi fete, iar adesea sunt cei slabi cu niveluri crescute de rezistenţă la insulină, pe când la cei în vârstă sunt cei supraponderali. Odată ce ai servit o masă cu mulţi carbohidraţi, apar aceste niveluri ridicate de insulină menţinute în mare parte din zi, fiindcă vor continua toată ziua aceste mese cu mulţi carbohidraţi.

Norman Swan: Bine, nu doar excesul de carbohidraţi, dar şi indicele glicemic.

Neil Mann: Da, orice cu amidon uşor digerabil, materii zaharoase şi aşa mai departe. Chiar şi un cartof are un IG destul de ridicat de exemplu. Şi ce se întâmplă apoi? Nivelurile înalte de insulină stimulează IGF1, iar nivelurile IGF1 încep să urce, iar IGF1 este unul din acei factori care realmente blochează porii pielii, provoacă hipercheratinizarea glandei sebacee, care de fapt blochează foliculul. Şi pe de altă parte ai niveluri crescute de insulină, care de fapt reduc o altă proteină ataşabilă care se leagă de hormonii androgeni, adică ai mai mult din cei liberi, iar aceşti androgeni liberi stimulează producţia de sebum din piele. Deci există acest dublu efect, blocarea glandei şi supraproducţia de sebum, toate fiind generate de nivelurile crescute de insulină şi IGF1.

Norman Swan: Iar proba de foc este un studiu aleator, pentru a înţelege dacă se poate obţine un efect dacă intervii şi realmente schimbi dieta. Şi chiar aţi făcut acest lucru într-un mic studiu.

Neil Mann: Am făcut acest lucru într-un experiment controlat.

Norman Swan: Cât de gravă era acneea lor?

Neil Mann: Foarte gravă, aceştia fuseseră trimişi de colegii noştrii dermatologi, după ce au fost pe Roaccutane şi altele pentru diverse motive. A fost o evaluare de trei luni. Am avut o parte din băieţi pe un tip de dietă cu alimente naturale, încărcare glicemică redusă, multe legume, fructe, lactate cu puţine grăsimi, peşte.

Norman Swan: Exact cea ce adoră adolescenţii!

Neil Mann: Da, şi am eliminat toate gen patiserie, gogoşi, băuturile îndulcite. Iar celălalt grup s-a bazat pe dieta lor obişnuită. Şi am văzut o diferenţă destul de mare în biochimia lor, iar parametrii acneei lor au scăzut considerabil.

Norman Swan: Este totuşi dificil de ţinut în adolescenţă.

Neil Mann: Într-adevăr, foarte greu să convingi băieţii adolescenţi chiar să respecte o astfel de dietă.

Norman Swan: Neil Mann este professor de Nutriţie Umană la Universitatatea RMIT din Melbourne.

REFERINŢE: 

tratament, dietă, acnee, acneea

SURSA: Dietary treatment for acne