Îmbunătăţirea simptomelor psihiatrice după o dietă fără gluten, la un băiat cu probleme autoimune complexe

 

ARTICOLE RECOMANDATE

• 12 – Infecţiile urechii, alergii, autism şi gluten | Reichelt
• Schizofrenia, glutenul şi dietele low-carb, ketogenice: o prezentare de caz şi un rezumat al literaturii
• Riscul crescut de boală celiacă şi astm este confirmat

AUTORI:

William W. Eaton, Ph.D.; Lian-Yu Chen. M.D.; F. Curtis Dohan. Jr. M.D.; Deanna L. Kelly. Pharm.D.; Nicola Cascella. M.D.

PREZENTARE DE CAZ

La vârsta de 8 ani, ‘Chris’, un băiat caucazian a experimentat halucinaţii auditive şi vizuale intermitente, dar fără comportamente bizare sau deteriorare vizibilă a funcţionării. La vârsta de 15 ani, a dezvoltat o stare depresivă, a început să vorbească de unul singur, şi a devenit retras social, iar performanţa lui academică a scăzut. A fost spitalizat şi diagnosticat ca având tulburare depresivă majoră cu caracteristici psihotice. RMN-ul şi EEG-ul nu au relevat anomalii. Tratamentul cu escitalopram (10 mg/zi) şi aripiprazol (5 mg/zi) a avut efect slab. La câteva săptămâni după externare, a fost internat a doua oară cu acelaşi diagnostic, o a treia internare din nou cu acelaşi diagnostic a apărut la câteva luni după aceea. La vârsta de 16 ani, Chris a dezvoltat halucinaţii vizuale şi auditive cu ideaţie homicidară. S-a tăiat superficial executând ordinele vocilor halucinatorii, şi a fost din nou internat cu diagnosticul modificat de schizofrenie, tipul paranoid.

În timpul acestei internări, a fost tratat cu venlafaxină (150 mg/zi), şi risperidonă (1.5 mg/zi). În timpul aceleiaşi internări, un test de sânge a evidenţiat prezenţa anticorpilor antinucleari (ANA), dar pacientul nu avea simptomele niciunei boli autoimune. În acelaşi timp, primea de asemeni clindamicină / peroxid de benzoil şi geluri cu adapalină şi minociclină pentru acnee şi fluticason spray nazal şi albuterol pentru astm. O alergie la gluten a fost demonstrată printr-o evaluare (Accessa Labs) ce a evidenţiat doar anticorpi antigluten IgE. Părinţii lui Chris au menţionat că a dezvoltat cam în acelaşi timp o alergie la arahide şi soia. Glutenul a fost eliminat din dietă la sugestia mamei, nutriţionist acreditat. După schimbarea dietei, intensitatea halucinaţiilor auditive a scăzut spectaculos iar latura violentă s-a diminuat, şi a fost externat după 9 săptămâni.

În următorii 2 ani, Chris a rămas pe o dietă fără gluten, pe care el şi familia lui au asociat-o cu dispariţia simptomelor lui psihotice. Intoleranţa la gluten a fost demonstrată de evaluarea (Laboratorul Clinic Metametrix) unei mostre de scaun care a oferit o valoare de 10.6 mg/dL a anticorpilor antigliadină IgA, în ultima cuintilă a intervalului de referinţă. Doza de risperidonă a fost limitată la 0.5 mg/zi, şi nu au mai apărut halucinaţii auditive şi vizuale, deşi când doza a fost scăzută la 0.25 mg/zi, Chris a menţionat că era anxios, şi s-a revenit la 0.5 mg/zi pentru o perioadă. În cele din urmă risperidona a fost întreruptă complet. Chris a putut să revină la şcoală, unde performanţele lui academice erau normale şi a devenit membru în câteva echipe atletice.

La vârsta de 16 ani, după internarea lui în spital, Chris şi-a pierdut deodată auzul şi a fost echipat cu un aparat auditiv. Nivelul anticorpilor săi ANA era ridicat, şi a fost pus diagnosticul de boală autoimună a urechii interne. A fost tratat cu Prednison şi apoi Methotrexat pe o perioadă de 2 luni. În pofida pierderii auzului, a menţinut un nivel ridicat de funcţionare, incluzând învăţarea cititului de pe buze, şi a continuat să practice sporturi de competiţie.

Amândoi părinţii lui Chris aveau un istoric de tulburare afectivă de sezon, iar doi bunici au experimentat crize depresive. Tatăl avea hipotiroidism, iar tatăl mătuşii avea boală Crohn. Fratele mamei avea pierderea auzului cu ANA, iar vărul mamei avea lupus eritematos sistemic. Părinţii aveau vârsta de 32 de ani când s-a născut Chris, iar sarcina şi naşterea au fost neremarcabile, fără complicaţii. El este al doilea fiu. Începând din frageda copilărie, avea crize recurente de otită medie, care au fost tratate cu timpanoplastie până la vârsta de 12 ani. La vârsta de 3 luni, a fost diagnosticat cu gastrită eozinofilică.

DISCUŢIE

La ora actuală se crede că schizofrenia este prin etiologia sa eterogenă, precum şi simptomatologie, cu o gamă de subtipuri. (1). Iniţial s-a presupus că boala are o evoluţie degenerativă, dar întotdeauna au fost cazuri de recuperare la persoane diagnosticate ca având schizofrenie (2), o variaţie ce poate fi asociată cu subtipuri etiologice. Există o gamă largă de subtipuri etiologice posibile, incluzând sindroame relevante disfuncţiilor imune, care ar putea fi asociate cu infecţiile (3), cu bolile autoimune (4), sau cu o combinaţie a acestor două mecanisme (5). O condiţie autoimună este boala celiacă (6), pentru care există o literatură clinică, epidemiologică, şi experimentală ştiinţifică substanţială (7), mergând înapoi până la studiul lui Graff şi Handford in 1961 (8), şi cel al lui Dohan în 1970 (9). Au fost raportări de caz ale unor recuperări spectaculoase ale schizofreniei asociate cu implementarea unei diete fără gluten (10-12). În orice caz, rezultatele trialurilor clinice implicând dietele fără gluten, sunt mixte, probabil datorită eterogenităţii etiologice a schizofreniei (7,13) Este posibil ca efectele imunologice ale glutenului în schizofrenie, să nu fie limitate la boala celiacă, dar de asemeni să includă forme diverse de intoleranţă non-celiacă la gluten imun-mediată (14,15). A fost demonstrat în repetate rânduri că indivizii cu schizofrenie, au o intoleranţă imun-mediată la gluten ce nu este corelată cu boala celiacă (16), comparat cu populaţia generală.

Acest caz, prezintă o diversitate de anomalii imunologice prezente la pacient şi familia sa, care ar putea avea o corelaţie cu psihoza lui. Hipotiroidismul tatălui ar putea fi în special relevant, dat fiind că hipotiroidismul este asociat cu un risc mai ridicat de psihoză la urmaşi, precum şi la proband (4, 17–19). Merită avută în vedere otita medie recurentă pe care pacientul o avea, devreme ce otita medie în copilărie, a fost asociată cu un risc mai ridicat pentru schizofrenie (20). Gastrita eosinofilică şi anticorpii săi IgE la gluten, sugerează posibilitatea unei predispoziţii către o activare IgE mediată a sistemului imun. Literatură nu clarifică dacă nivelurile ridicate de anticorpi ANA sunt uniform asociate cu un diagnostic de schizofrenie, existând câteva raportări despre lipsa unor diferenţe între cazuri şi martori (21).

Credem că pierderea auzului la acest pacient, poate fi atribuită unui mecanism imun diferit decât cel al reacţiei alergice la gluten, potenţial corelat cu psihoza sa. Într-adevăr, unchiul pacientului din partea mamei, suferea de pierderea auzului şi era pozitiv pentru anticorpi ANA, dar spre deosebire de pacient, el nu avea psihoză. În favoarea acestei ipoteze, este faptul că simptomele schizofrenice ale pacientului au remis după ce a început o dietă fără gluten, în timp ce boala autoimună a urechii interne, care fusese deja declanşată la momentul iniţial al anticorpilor ANA, când pacientul consuma gluten, a continuat să progreseze. Doar prezenţa anticorpilor IgE la gluten la acest pacient, ridică posibilitatea că simptomele sale psihotice ar putea fi asociate nu doar cu prezenţa anticorpilor la gliadină (AGA) şi/sau transglutaminază tisulară (după cum este raportat la ora actuală în literatură), dar de asemeni cu anticorpii IgE.

Remisia simptomelor psihotice la acest pacient, a fost asociată cu continuarea dietei fără gluten, dar este de asemeni posibil ca minociclina pe care o administra să fi contribuit la recuperarea sa, dat fiind că acest antibiotic a fost asociat cu îmbunătăţirea simptomelor schizofreniei în câteva studii (22, 23). În orice caz, atât risperidona cât şi minociciclina, au fost sistate. Aceasta lasă posibilitatea distinctă ca renunţarea la glutenul alimentar să fi fost factorul crucial în recuperarea pacientului, cea ce ar corespunde constatării noastre anterior raportate (24), că îmbunătăţirea simptomelor începe cât mai repede în cele două săptămâni după ce este începută o dietă fără gluten, la persoanele cu schizofrenie care au anticorpi antigliadină. În orice caz, baza răspunsului simptomelor schizofrenice ale pacientului la o dietă fără gluten, nu este în totalitate clară. O reacţie imun mediată la gluten, ar putea declanşa un proces neuroinflamator, cu afectarea asociată a permeabilităţii barierei hematoencefalice. Am raportat recent o prevalenţă crescută a anticorpilor pentru transglutaminaza 6 specific exprimaţi la nivelul creierului, la pacienţii cu schizofrenie pozitivi pentru anticorpi AGA (25). Am descris constatările ca un marker neuroinflamator la pacienţii intoleranţi la gluten cu schizofrenie. În mod similar, reacţia alergică la gluten la pacientul descris aici, ar putea avea drept rezultat un proces neuroinflamator.

surditate; intoleranta; otita; pierderea auzului; ureche

SURSA : Improvement in Psychotic Symptoms After a GlutenFree Diet in a Boy With Complex Autoimmune Illness