suplimente, shop, magazin, GetFit

Tratând cu medicamente emoţiile femeilor

emoţii, femei, medicamente, tratamente

medicamente; tratamente; emoţii; femei, serotonină

AUTOR: psihiatru Julie Holland

FEMEILE au toane. Prin însăşi construcţia evoluţionară, suntem din naştere programate să fim sensibile la mediul nostru de viaţă, empatice la nevoile copiilor noştri, şi intuitive pentru intenţiile partenerilor. Este fundamental pentru supravieţuirea noastră şi a urmaşilor noştri. Unele cercetări sugerează că femeile sunt adeseori mai eficiente în exprimarea propriilor sentimente decât bărbaţii, deoarece pe măsură ce se dezvoltă, creierul feminin direcţionează mai multe resurse pentru limbaj, memorie, auz, şi observarea emoţiilor altora.

Acestea sunt observaţii ce provin din biologie, nu cu intenţia de angrenare cu orice tip de ideologie pro sau anti-feministă, dar care au şi implicaţii sociale. Emoţiile femeilor sunt un indiciu al sănătăţii, nu al bolii, sunt o sursă de putere. Însă suntem sub presiunea constantă de a ne limita viaţa emoţională. Am fost învăţate să ne cerem iertare pentru lacrimile noastre, să ne suprimăm furia, şi să ne fie teamă să nu fim numite isterice.

Industria farmaceutică speculează această teamă, vizând femeile într-un asediu publicitar în dezbateri televizate în timpul zilei şi în reviste. Mai mult ca niciodată, tot mai mulţi americani sunt pe tratament psihiatric, şi din experienţa mea, rămân astfel cu mult mai mult decât s-ar fi anticipat vreodată. Vânzările medicamentelor şi antidepresivelor au atins niveluri de vârf în ultimele două decenii, şi au fost recent depăşite de un antipsihotic, Abilify, care este cel mai vândut dintre toate medicamentele din Statele Unite, nu doar cele psihiatrice.

Ca psihiatru practicant timp de 20 de ani, trebuie să vă spun asta, este o nebunie.

Cel puţin una din patru femei din America, administrează acum un tratament psihiatric, în comparaţie cu unul din şapte bărbaţi. Femeile au de două ori mai multe şanse să primească un diagnostic de depresie şi tulburare anxioasă decât au bărbaţii. Pentru multe femei, aceste medicamente le îmbunătăţesc viaţa cu adevărat. Dar pentru altele nu sunt necesare. Creşterea prescripţiilor pentru tratamente psihiatrice, adeseori emise de către medici din alte specialităţi, creează o nouă normalitate, încurajând tot mai multe femei să caute sprijin medicamentos. Dacă o femeie are nevoie într-adevăr de aceste medicamente, ar trebui să fie o decizie medicală, nu un răspuns la presiunea celorlalţi şi a consumerismului.

Noua normalitate medicată este în contratimp cu biologia dinamică a femeii; compuşii biochimici ai creierului şi organismului sunt meniţi a fi integraţi într-un flux. Pentru a simplifica lucrurile, gândiţi-vă la serotonină ca un compus chimic „totul e bine„. Prea ridicată şi nu-ţi mai pasă de nimic; prea scăzută, orice pare o problemă care trebuie rezolvată.

În zilele când se apropie menstruaţia, când sensibilitatea emoţională este ridicată, femeile se pot simţi mai puţin protejate, mai iritabile şi nesatisfăcute. Pacienţilor mei le spun că gândurile şi sentimentele care apar în această fază sunt autentice, şi probabil este cel mai bine să reevalueze ce au făcut în restul lunii, când nivelurile hormonilor şi neurotransmiţătorilor, sunt cel mai probabil programate să le ceară acomodarea la pretenţiile şi necesităţile altora.

Cele mai obişnuite antidepresive, folosite de asemeni pentru a trata anxietatea, sunt inhibitorii selectivi de reabsorbţie a serotoninei (ISRS), care facilitează transmisia serotoninei. ISRS menţine starea „totul e bine„. Dar prea bine nu e bine. Mai multă serotonină ţi-ar putea creşte toleranţa la stres, reprima fricile, dar de asemeni favorizează amorţirea, fizică şi emoţională. Aceste medicamente fac adeseori femeile mai puţin interesate de sex. ISRS tind să aplatizeze sentimentele negative, mai mult decât le-ar accentua pe cele pozitive. Cu ISRS, probabil că nu vei mai umbla încolo şi încoace zâmbind; doar că vei fi mai raţional şi mai putin emotiv. Unii oameni care erau pe ISRS, au raportat mai puţin din alte câteva caracteristici omeneşti: empatie, iritaţie, tristeţe, visuri erotice, creativitate, furie, exprimarea altor sentimente, doliu şi teamă.

Evident, sunt situaţii când medicamentele psihiatrice sunt necesare. Problema este că prea mulţi bolnavi autentici rămân netrataţi, cel mai probabil din cauza factorilor socioeconomici. Oamenii care nu au nevoie cu adevărat de aceste medicamente, încearcă să trateze o reacţie normală la un grup de stresori artificiali: viaţă care nu acoperă nici pe aproape necesarul de somn, soare, nutrienţi, mişcare şi contact vizual, care sunt cruciale pentru noi ca primate sociale.

Dacă nivelurile de serotonină sunt constant la un nivel ridicat în mod artificial, se expun riscului de a-şi pierde sensibilitatea emoţională cu fluctuaţiile ei naturale, şi modelarea unui echilibru hormonal static, mai masculin. Această aplatizare emoţională, încurajează femeile să adopte comportamente care sunt în mod obişnuit apanajul bărbaţilor: a fi invulnerabil, de exemplu, o atitudine care ar putea ajuta femeile să avanseze în afacerile dominate de bărbaţi. Studiul primatelor arată că administrarea unui ISRS poate accentua comportamentul dominării sociale, creşterea statusului unui animal într-o ierarhie.

Dar cu ce preţ ? Am avut un pacient care m-a sunat de la birou în lacrimi, spunându-mi că are nevoie de creşterea dozei de antidepresiv, fiindcă nu putea fi văzută plângând la servici. După ce am analizat de ce era supărată, şeful o trădase şi o umilise în faţa personalului – am hotărât că cea ce avea nevoie era o discuţie calmă, nu mai multe medicamente.

Bilanţurile grafice medicale, demonstrează fără dubii că medicii sunt predispuşi să administreze tratament psihiatric mai mult femeilor decât bărbaţilor, în special femeilor cu vârste între 35 şi 64 de ani. Pentru unele femei din acest grup de vârstă, simptomele de perimenopauză pot fi considerate uşor depresie, iar lacrimile sunt o obişnuinţă. Plânsul nu înseamnă doar tristeţe. Când suntem speriaţi sau frustraţi, când vedem nedreptate, când suntem puternic impresionaţi de cruzimea omenirii, plângem. Iar unele femei plâng mai uşor decât altele. Pot de asemeni promova apatia şi indiferenţa. Schimbarea vine din disconfortul şi conştientizarea că ceva este greşit; ştim că este în regulă doar când o simţim. Dacă tratat înseamnă mulţumit de sine, nu ajută pe nimeni.

Când abuzăm de medicamente, emoţiile noastre devin sintetice. Ceea ce avem nevoie pentru creştere personală, pentru un mariaj satisfăcător, şi pentru o lume mai pacifistă, este mai multă empatie, compasiune, receptivitate, emotivitate si vulnerabilitate, nu mai puţin din fiecare.

Avem nevoie să nu ne mai etichetăm tristeţea şi anxietatea ca simptome incomode, şi să le apreciem ca o parte sănătoasă, adaptativă, a biologiei noastre.

Julie Holland este psihiatru în New York şi autorul “Moody Bitches: The Truth About the Drugs You’re Taking, the Sleep You’re Missing, the Sex You’re Not Having, and What’s Really Making You Crazy.” („Târfe cu toane: Adevărul despre medicamentele pe care le iei, somnul pe care nu-l ai, sexul pe care nu-l faci, şi ce te înnebuneşte cu adevărat.„)

SURSA: Medicating Women’s Feelings

ARTICOLE RECOMANDATE

Mesajul tău...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.