Comorbidităţi psihiatrice la pacienţii cu boală celiacă: există vreo asociere biologică concretă?
Boala celiacă (BC) este o tulburare autoimună unică care se manifestă la indivizii susceptibili genetic după ingestia glutenului, o proteină identificată în grâu şi alte câteva cereale. Inflamaţia cu baze imunologice induce atrofia structurii vilozitare a jejunului, conducând către malabsorbţie cu severitate variabilă. Forme subclinice şi nespecifice de BC s-a constatat a fi din ce în ce mai comune cu o manifestare clasică a sindromului de malabsorbţie (referinţa A). Prezentăm un caz de TOC (tulburare obsesiv compulsivă) combinat cu simptome depresive, complicat ulterior cu tulburare alimentară altfel nespecificată, la un băiat adolescent pentru care s-a recurs la psihiatru din cauza tratamentului refractar pentru scăderea în greutate.
Dieta fără gluten reduce adipozitatea, inflamaţia şi rezistenţa la insulină asociată cu inducerea expresiei PPAR-alfa şi PPAR-gama
Excluderea glutenului (proteine complexe existente în multe cereale) a fost propusă ca o opţiune pentru prevenirea altor boli decât boala celiacă. În orice caz, efectele dietelor fără gluten asupra obezităţii şi mecanismelor lor de acţiune nu au fost studiate. Astfel, obiectivul nostru a fost de a evalua dacă excluderea glutenului poate preveni extinderea ţesutului adipos şi a consecinţelor sale. Şoarecii C57BL/6 au fost puşi pe o dietă cu multe grăsimi conţinând 4.5% gluten (Martori) sau fără gluten (GF). Au fost evaluate creşterea greutăţii corporale şi adipozităţii, deplasarea şi adeziunea leucocitelor, infiltrarea macrofagelor şi producţia citokinelor în ţesutul adipos. Au fost măsurate profilele lipidelor plasmatice, glicemia, rezistenţa la insulină şi adipokinele.