Alan Watts – Tipurile de cultură şi diviziunea muncii
ARTICOLE RECOMANDATE
Alan Watts – The Human World as Self – 8 min
Iar acum vreau să continuăm să discutăm lumea umană ca Sine. Ei bine, avem istoria cunoscută a omenirii. Au fost cam trei tipuri de cultură. Le vom numi culturile vânătoreşti, culturile agrariene şi culturile industriale. Culturile vânătoreşti par a fi cele mai timpurii. Iar culturile agrariene au apărut când vânătorii au învăţat să gospodărească şi de aceea a trebuit să se stabilească în anumite locuri. Iar atunci a construit omul oraşe. Şi când am trecut de la cultura vânătorească la cea agrariană, am observat că au apărut două schimbări foarte importante: în cultura vânătorească fiecare om este expert în întreaga cultură. Iar aceasta se întâmplă fiindcă petrece o bună parte din timp singur, în pădure sau pe dealuri, deci trebuie să ştie cum să-şi facă haine, să gătească, să construiască, să lupte, să călărească şi toate acele lucruri. Dar imediat cum oamenii s-au stabilit în oraşe, am avut o diviziune a muncii, fiindcă este evident mai practic când toţi trăim împreună, ca unii oameni să se specializeze în unele lucruri, iar alţii în altele.
Cealaltă diferenţă importantă între cultura vânătorească şi cultura agrariană, este cea a religiei. Omul religios al culturii vânătoreşti este în general cunoscut ca şaman. Iar un şaman este un fel de individ straniu, şi mă refer cu sensul de străvechi, nu dubios, cât straniu cu semnificaţia de magie. Fiindcă este o persoană cu o sensibilitate specifică, care descoperă iniţierea în rolul de şaman, mergând de unul singur pentru o lungă perioadă de timp în adâncimile pădurii sau înălţimile munţilor. Iar în acea izolare vine în contact cu un domeniu al conştiinţei, care este cunoscut sub diferite nume: lumea spiritelor, a strămoşilor, a zeilor sau în oricare alt fel. Iar cunoaşterea acestei lumi se presupune că-i oferă anumite puteri vindecătoare, de profeţie, de magie în general. Ceea ce trebuie observat la un şaman, este că iniţierea sa este descoperită pe cont propriu. El nu primeşte iniţierea de la un ordin sau un guru.
Pe de altă parte, omul religios al comunităţii agrariene este un preot. Iar preotul este aproape întotdeauna un predestinat. El primeşte puterile de la o comunitate de preoţi sau de la un guru. Cu alte cuvinte prin tradiţie. Tradiţia este întrutotul importantă în comunitatea agrariană. Atunci, îndeajuns de rezonabil, primele comunităţi sunt delimitate prin îngrădiri. Sunt făcute din pari şi astfel vorbim despre oameni care sunt dincoace de gard şi dincolo de gard. Şi intersectăm cuvântul paling – încă îl mai folosim la împrejmuiri – şi veţi şti că în spaniolă echivalentul pentru copac (scândură, n.t.), este palo. Iată deci o comunitate primitivă împrejmuită şi cel mai adesea, comunitatea se va stabili la o răscruce de drumuri. Din motive evidente, unde se intersectează drumurile, acolo se întâlnesc oamenii. Şi astfel este posibil să avem patru porţi la această răscruce a străzilor principale. Ceea ce imediat stabileşte o împărţire a oraşului în patru.
Şi astfel, lucru curios, în societatea hindusă, sunt patru caste bazate pe cele patru categorii fundamentale ale diviziunii muncii. Iar numărul unu este casta preoţilor şi sunt numiţi Brahmana. Numărul doi, este casta războinicilor şi de asemeni a conducătorilor şi sunt numiţi Kshatriya. Numărul trei este casta comercianţilor şi negustorilor, iar ei sunt numiţi Vaishya, iar numărul patru sunt muncitorii şi sunt numiţi Shudrah. Adică acestea sunt cele patru roluri principale în lumea umanităţii ”aşezate”.
Interesant este că spuneam cum oamenii s-au stabilit în oraşe fiindcă au trebuit să cultive, şi sunt multe legende cu referire la faptul că cea ce-i preocupa cel mai mult în ce priveşte culturile, erau strugurii pentru vin, şi au cultivat podgorii. Şi s-a spus despre Noe că după Potopul Biblic, primul lucru pe care l-a făcut a fost să planteze o podgorie. Ştia care parte era deasupra. Acum iată, acestea sunt deci rolurile. Acestea sunt, aţi putea spune măşti, după cum erau ale Brahmanilor în acest joc, numit jocul social.