Woody Allen despre adevărul şi realitatea vieţii pe Pământ
Reporter: Să vorbim despre citatul din Macbeth: ”It’s all fury and sounds, and you find nothing and we all dance.” Când aţi devenit conştient de acest lucru?
Woody Allen: Am devenit conştient când eram foarte tânăr. Dar a devenit din ce în ce mai evident pe măsură ce înaintam în vârstă, că începi să te gândeşti când eşti tânăr, cât de importante sunt toate şi cum lucrurile trebuie să meargă bine, cu slujba, cariera, viaţa, alegerile tale şi toate celelalte. Iar apoi după un timp începi să realizezi că… (vorbesc de perspectiva generală aici) că până la urmă… mori, şi că în cele din urmă Soarele a ars de tot, iar Pământul… este distrus, şi eventual toate stelele şi planetele. Întregul Univers se duce, dispare şi nu mai rămâne absolut nimic, nici Shakespeare sau Beethoven, toţi dispar. Michelangelo dispare. Şi gândeşti în sinea ta, este mult zgomot, sunete şi furie. Şi unde se duce, nu se duce nicăieri… Se duce… ştii şi tu…
Click pe butonul de sub video pentru subtitrare: Rom, Eng
Uite, cu toţii sunt acum pe mapamond. Suntem împreună, Statele Unite, Afganistanul şi Israelul şi arabii şi acest preşedinte, economia…
Cineva spune: sper că filmul meu este apreciat la Cannes. Soţia mea: Sper că mi-au trimis înapoi rochia de la curăţatorie, ca să nu întârzii la eveniment. Iar apoi la fiecare o sută de ani, cineva apasă un buton şi o imensă toaletă se goleşte, iar toţi pe Pământ sunt înlocuiţi. Cu toţii, musulmanii se duc, toţi afganii, toţi americanii, toţi de pe planetă dispar. Şi un nou grup intră în scenă. Şi sunt plini de teamă, agitaţi şi fac o mulţime de lucruri. Şi apoi… butonul… şi s-au dus cu toţii. Iar la fiecare 100 de ani este ca şi cum planeta este complet spălată de tot ce se află pe ea, toţi aceşti oameni care îţi fac viaţa un iad, vecinii de alături, oamenii care te jefuiesc pe stradă. Toţi se duc. Preşedintele şi cel care jefuieşte banca, toţi dispar.
Pare doar un imens lucru fără sens. De fapt, nu poţi să-ţi trăieşti viaţa astfel. Fiindcă dacă ai face-o, doar stai acolo, şi de ce ai acţiona în vreun fel, de ce te-ai trezi dimineaţa şi ai face ceva? Deci cred că este sarcina artistului să încerce şi să înţeleagă de ce a fost dat acest teribil lucru… De ce ai mai vrea să continui să trăieşti? De ce ţi-ar mai păsa de orice altceva?
Acest înspăimântător adevăr, acest sfârşit fără sens al orice. Şi trebuie să încerci să-ţi dai seama ştiind că este adevărat, nu oferindu-ţi un fals Paradis, Infern şi nonsens. Dar cunoscând ce e mai rău. Înţelegând chiar şi când cunoşti marele rău, în timp ce încă mai există un sens. Este o sarcină dificilă să încerci să explici cuiva, de ce este atât de înspăimântător şi de ce este încă important să continui. Iar aceasta este o provocare pentru artişti, întotdeauna să încerce să înţeleagă.
Woody Allen; Adevăr; Realitate; Pământ
ARTICOLE RECOMANDATE