Prevalenţa bolii celiace şi intoleranţei la gluten în studiul populaţional de eficienţă a intervenţiei în trialurile antipsihotice clinice în Statele Unite

Boala celiacă (BC) şi schizofrenia au aproximativ aceeaşi prevalenţă, însă date epidemiologice indică o prevalenţă mai ridicată a BC printre pacienţii cu schizofrenie. Motivul pentru această manifestare simultană mai ridicată nu este cunoscut, dar cunoştinţele clinice despre prezenţa markerilor imunologici ai BC sau intoleranţei la gluten la pacienţii cu schizofrenie, ar putea avea implicaţii pentru tratament. Obiectivul nostru a fost de a evalua prevalenţa anticorpilor la gliadină (AGA), transglutaminasă (tTG) şi endomisium (EMA), într-un grup al indivizilor cu schizofrenie şi un grup de referinţă. Anticorpii AGA, tTG şi EMA au fost evaluaţi pentru 1401 de pacienţi cu schizofrenie care făceau parte din studiul de Eficienţa Intervenţiei în Evaluările Antipsihotice Clinice şi 900 de martori. Psihopatologia la pacienţii cu schizofrenie a fost evaluată folosind Scala Simptomelor Pozitive şi Negative (PANSS). Regresia logistică a fost utilizată pentru evaluarea diferenţelor în frecvenţa anticorpilor AGA, imunoglobulina A (IgA), şi tTG, ajustând după vârstă, sex şi rasă. Regresia liniară a fost utilizată pentru anticiparea scorurilor PANSS din anticorpii AGA şi tTG, ajustând după vârstă, sex şi rasă. Printre pacienţii cu schizofrenie, 23.1% aveau niveluri moderat către ridicat de AGA-IgA, în comparaţie cu 3.1% ai grupului de referinţă (χ² = 1885, df=2, P < .001.) Niveluri moderate spre ridicat ale anticorpilor tTG erau prezenţi pentru 5.4% din pacienţii cu schizofrenie vs. 0.80% ai grupului de referinţă (χ²=392.0, df=2, P < .001). Ajustările pentru sex, vârstă şi rasă, au avut efecte minore asupra diferenţelor. Analizele de regresie au eşuat în anticiparea scorurilor PANSS din anticorpii AGA şi tTG. Persoanele cu schizofrenie au titre mai ridicate ale anticorpilor asociaţi BC şi intoleranţei la gluten, decât cele preconizate.