Biodisponibilitatea diferitelor forme de vitamina C (Acid Ascorbic)

ARTICOLE RECOMANDATE

• Vitamina C liposomală
• Tratamentul bolilor critice cu doze crescute (megadoze) de vitamina C

acid ascorbic; vitamina C; ascorbil palmitat; bioflavonoizi; biodisponibilitate

Pe piaţa în continuă creştere a suplimentelor alimentare, este posibil să găsim vitamina C sub diverse forme, multe având diferite specificaţii privind biodisponibilitatea sau eficienţa. Biodisponibilitatea se referă la gradul în care un nutrient (sau medicament), este disponibil după administrare pentru ţesutul vizat. Am revăzut literatura despre rezultatele cercetării ştiinţifice, asupra biodisponibilităţii diferitelor forme de vitamina C.

Acidul ascorbic natural vs. sintetic

Acizii l-ascorbic naturali şi sintetici sunt identici dpdv. chimic, şi nu există diferenţe cunoscute în activitatea lor biologică. Posibilitatea ca biodisponibilitatea acidului l-ascorbic din surse naturale, să difere de aceea a celui sintetic, a fost investigată în cel puţin două studii umane, şi nu au fost observate diferenţe clinic semnificative. Un studiu cu 12 bărbaţi (6 fumători şi 6 nefumători) a constatat că biodisponibilitatea acidului ascorbic sintetic, era uşor superioară celei din sucul de portocale, pe baza valorilor serice de acid ascorbic, şi fără diferenţe pe baza acidului ascorbic din leucocite (celule albe din sânge) (1). Un studiu asupra 68 de bărbaţi nefumători, a constatat că acidul ascorbic consumat din brocoli gătit, suc de portocale, felii de portocale, şi tablete de acid ascorbic sintetic, au aceeaşi biodisponibilitate, conform valorilor de acid ascorbic din plasmă (2,3).

Diferite forme de acid ascorbic

Absorbţia gastrointestinală a acidului ascorbic, are loc printr-un proces de transport activ, dar şi prin difuzie pasivă. La concentraţii gastrointestinale de acid ascorbic reduse, predomină transportul activ, în timp ce la concentraţii ridicate, transportul activ devine saturat, rămânând numai difuzia pasivă. În teorie, scăzând rata de golire gastrică (de ex. administrând acid ascorbic cu alimente, sau administrând o formă cu eliberare lentă), ar trebui să-i crească absorbţia. În timp ce biodisponibilitatea acidului ascorbic pare a fi echivalentă fie că este sub formă de pudră, tablete masticabile sau nemasticabile, biodisponibilitatea acidului ascorbic din preparaţiile cu eliberare lentă, este mai puţin sigură.

Un studiu pe trei bărbaţi şi o femeie, a constatat că 1 gram de acid ascorbic era la fel de bine absorbit din soluţie, tablete, şi tablete masticabile, însă absorbţia dintr-o capsulă cu eliberare lentă, era cu 50% mai scăzută. Absorbţia a fost evaluată prin analiza excreţiei urinare de acid ascorbic după o doză intravenoasă, şi apoi comparată cu excreţia urinară după formele în doze orale (4).

Un studiu mai recent a examinat nivelurile plasmatice de acid ascorbic pentru 59 de bărbaţi fumători, care au suplimentat timp de două luni, fie cu 500 mg/zi acid ascorbic cu eliberare lentă, fie 500 mg/zi acid ascorbic simplu, sau un placebo. După două luni de suplimentare, nu au fost observate diferenţe semnificative între nivelurile de acid ascorbic ale grupurilor pe forma cu eliberare lentă şi cea simplă (5). Un al doilea trial placebo controlat, a evaluat de asemeni acidul ascorbic simplu versus cel cu eliberare lentă, pentru 48 de bărbaţi fumători (6). Participanţii au suplimentat fie cu 250 mg acid ascorbic simplu, fie cu 250 mg acid ascorbic cu eliberare lentă sau placebo de două ori pe zi, timp de patru săptămâni. Nu au fost observate diferenţe în variaţiile concentraţiei de ascorbat plasmatic sau zona de sub grafic consecutiv ingestiei fiecărei formule.

Ascorbatul mineral

Sărurile minerale de acid ascorbic (ascorbatul mineral) sunt mai puţin acide, şi prin urmare considerate „tamponate”. În consecinţă, ascorbatul mineral este adeseori recomandat oamenilor care experimentează probleme gastrointestinale (aciditate gastrică sau diaree) cu acid ascorbic simplu. Se pare că nu sunt foarte multe cercetări care să sprijine sau să infirme afirmaţia că ascorbatul mineral este mai puţin iritant pentru tractul gastrointestinal. Când sunt administrate săruri minerale de acid ascorbic, atât acidul ascorbic cât şi mineralele par a fi bine asborbite, deci este important să fie avută în vedere dozele mineralelor care însoţesc acidul ascorbic, când sunt administrate doze ridicate de acid ascorbic. În ce priveşte discuţia care urmează, trebuie ţinut cont ca 1 gram (g)= 1,000 miligrame (mg), iar 1 miligram (mg) = 1,000 micrograme (μg). Ascorbatul mineral este disponibil în următoarele forme:

• Ascorbatul de sodiu: 1,000 mg de ascorbat de sodiu, în general conţine 111 mg de sodiu. Persoanele care ţin diete hiposodate (ex. pentru hipertensiune), sunt în general sfătuite să menţină aportul total de sodiu la mai puţin de 2500 mg/zi. În acest fel, megadozele de vitamina C sub forma de ascorbat de sodiu, pot creşte semnificativ aportul de sodiu.
• Ascorbatul de calciu: în general oferă 90-110 mg calciu (890-910 mg acid ascorbic) la 1000 mg ascorbat de calciu. Calciul în această formă pare a fi destul de bine absorbit. Aportul zilnic de calciu recomandat pentru adulţi este 1000 – 1200 mg/zi. Aportul total de calciu nu ar trebui să depăşească limita superioară tolerabilă, care este 2500mg/zi pentru adulţi cu vârste între 19-50 ani, şi 2000 mg/zi pentru adulţii cu vârsta peste 50 ani.

Următoarele forme de ascorbat mineral, sunt mai probabil să fie găsite în combinaţie cu alte variante, precum şi cu alte minerale. Este o idee bună să verificăm etichetele suplimentelor alimentare pentru doza de acid ascorbic, precum şi doza fiecărui mineral. Aportul alimentar recomandat, precum şi valorile maxime superioare ale aportului (când sunt disponibile), sunt listate mai jos după fiecare ascorbat mineral individual:

• Ascorbatul de potasiu: necesarul minim de potasiu se crede că este undeva între 1.6 şi 2.0 g/zi. Fructele şi legumele sunt surse bogate în potasiu, iar o dietă cu multe fructe şi legume ar putea asigura chiar şi  8 până la 11 g/zi. Toxicitatea fatală acută şi potenţială a potasiului (hiperkalemia) se crede că apare pentru un aport zilnic de aproape 18 g/zi pentru adulţi. Persoanele care administrează diuretice care reţin potasiul şi cei cu insuficienţă renală (blocaj renal) ar trebui să evite aportul semnificativ de potasiu. Cea mai pură formă de potasiu disponibil comercial conţine  0.175 grame (175 mg) de potasiu per gram de ascorbat.
• Ascorbatul de magneziu: Doza zilnică recomandată (DZR) pentru magneziu este  400-420 mg/zi pentru bărbaţii adulţi şi 310-320 mg/zi pentru femei adulte. Limita superioară (LS) a aportului de magneziu din suplimente, nu ar trebui să depăşească 350 mg/zi.
• Ascorbatul de zinc: DZR-ul pentru zinc este 11 mg/zi pentru bărbaţii adulţi şi 8 mg/zi pentru femei. LS a aportului de zinc pentru adulţi, nu ar trebui să depăşească 40 mg/zi.
• Ascorbatul de molibden: DZR-ul pentru molibden este 45 de micrograme (μg)/zi pentru bărbaţii adulţi şi femei. LS a aportului de molibden pentru adulţi, nu ar trebui să depăşească 2000 μg/zi.
• Ascorbatul de crom: aportul alimentar recomandat pentru crom, este de 30-35 μg/zi pentru oamenii adulţi, şi 20-25 μg/zi pentru femeile adulte. Nu a fost determinată o limită superioară de către US Food and Nutrition Board.
• Ascorbatul de mangan: Aportul alimentar recomandat pentru mangan este de 2.3 mg/zi, pentru bărbaţii adulţi, şi 1.8 mg/zi pentru femeile adulte. LS pentru aportul de mangan la adulţi, nu ar trebui să depăşească 11 mg/zi. Ascorbatul de mangan este găsit în unele remedii cu sulfat de glucozamină şi condroitină, iar dacă este luată în considerare doza recomandată pe eticheta unor astfel de suplimente, ar putea avea drept consecinţă un aport zilnic peste limita superioară pentru mangan.

Vitamina C cu bioflavonoizi

Bioflavonoizii sau flavonoizii sunt compuşi polifenolici prezenţi în plante. Fructele bogate în vitamina C şi legumele, în special citricele, sunt adeseori surse bogate în flavonoizi. Efectul bioflavonoizilor asupra biodisponibilităţii acidului ascorbic a fost recent revăzut (7).

Rezultatele din 10 studii clinice care au comparat absorbţia vitaminei C simple sau a vitaminei C din alimente cu flavonoizi, nu a evidenţiat diferenţe apreciabile pentru biodisponibilitatea acidului ascorbic. Doar un studiu care a inclus cinci bărbaţi şi trei femei, a găsit că un supliment de 500 mg de acid ascorbic sintetic, administrat într-un extract citric natural conţinând bioflavonoizi, proteine şi carbohidraţi a fost mai lent absorbit şi cu 35% mai biodisponibil decât acidul ascorbic sintetic administrat singur, pe baza valorilor plasmatice de acid ascorbic (8). Restul studiilor nu au relevat nicio schimbare, sau niveluri de ascorbat uşor scăzute la subiecţii care au consumat vitamina C cu flavonoizi, în comparaţie cu cei care au consumat doar flavonoizi (7).

O altă evaluare a biodisponibilităţii vitaminei C, este determinarerea nivelurilor de ascorbat în urină, pentru a aproxima rata de excreţie a vitaminei C. Un studiu asupra a şase bărbaţi japonezi tineri (22-26 ani), a relevat o reducere semnificativă a excreţiei urinare a acidului ascorbic în prezenţa sucului de acerola, o sursă naturală atât de vitamina C şi flavonoizi (9). În orice caz, trei studii separate au evidenţiat că nivelurile urinare de vitamina C este crescute după consumul de fructe Kiwi (10), suc de coacăze negre (11), sau suc de portocale (1). Per total, impactul flavonoizilor asupra biodisponibilităţii vitaminei C pare a fi neglijabil; în orice caz, există o necesitate pentru studii controlate care utilizează extracte specifice de flavonoizi (7).

Metaboliţii ascorbatului şi vitaminei C (Ester-C^®)

Ester-C^® conţine în principal ascorbat de calciu, dar conţine de asemeni cantităţi reduse de metaboliţi ai vitaminei C, acid dehidroascorbic (acid ascorbic oxidat), treonat de calciu, şi urme de xilonat şi lixonat. Producătorii specifică în literatura lor că metaboliţii, în special treonatul, cresc biodisponibilitatea vitaminei C din acest produs, şi arată că au derulat studii pe oameni care demonstrează biodisponibilitatea crescută a vitaminei C din Ester-C^®. Acest studiu nu a fost publicat într-un jurnal evaluat de specialişti. A fost publicat un studiu restrâns asupra biodisponibilităţii vitaminei C pentru opt femei şi un bărbat, şi nu s-au observt diferenţe între Ester-C^® şi tabletele de acid ascorbic disponibile în comerţ, apropo de de absorbţia şi excreţia urinară a vitaminei C (12). Ester-C^® nu ar trebui să fie confundată cu ascorbil palmitatul, care este de asemeni comercializat ca ester „de vitamina C” (vezi mai jos).

Ascorbil palmitatul

Ascorbil palmitatul este un antioxidant liposolubil folosit pentru a creşte termenul de garanţie al grăsimilor vegetale şi chipsurilor din cartofi (13). Este o moleculă amfipatică, însemnând că un capăt este hidrosolubil, iar celălalt este liposolubil. Această dublă solubilitate permite încorporarea în membranele celulare. S-a descoperit că atunci când este încorporat în membranele celulare ale hematiilor umane, ascorbil palmitatul le protejează de distrugerile oxidative şi de asemeni previne oxidarea α-tocoferolului (un antioxidant liposolubil) de către radicalii liberi (14). În orice caz, efectele protectoare ale ascorbil palmitatului au fost demonstrate doar în eprubetă. Administrarea orală a ascorbil-palmitatului probabil nu are ca rezultat încorporarea în proporţie semnificativă în membranele celulare, fiindcă cea mai mare parte, pare a fi hidrolizată (scindată în palmitat şi acid ascorbic) în tractul digestiv al oamenilor înainte de a fi absorbit. Acidul ascorbic eliberat prin hidroliza ascorbil palmitatului pare să fie biodisponibil ca acid ascorbic izolat (15). Prezenţa ascorbil palmitatului în suplimentele orale îşi aduce contribuţia pentru conţinutul de acid ascorbic al suplimentelor, şi probabil oferă protecţie suplimentară antioxidanţilor liposolubili din suplimente. Rolul vitaminei C în promovarea sintezei de colagen şi ca antioxidant, a generat interes în utilizarea asupra pielii (de citit: Vitamina C şi sănătatea pielii). Ascorbil palmitatul este frecvent folosit în remediile topice, fiindcă este mai stabil decât unele forme apoase (hidrosolubile) de vitamina C (16). Ascorbil palmitatul este de asemeni comercializat ca „ester de vitamina C”, care nu ar trebui confundat cu  Ester-C^® (pasajul anterior).

Acidul d-isoascorbic (acidul eritorbic)

Acidul eritorbic este un izomer al acidului ascorbic. Izomerii sunt compuşi care au acelaşi tip şi număr de atomi, dar aranjamente moleculare diferite. Diferenţa între aranjamentele moleculare ale izomerilor, ar putea avea drept rezultat proprietăţi chimice diferite. Acidul eritorbic este folosit în SUA ca aditiv alimentar antioxidant, şi în general este considerat sigur. S-a estimat că mai mult de 200 mg de acid eritorbic per capita a fost zilnic introdus în sistemul alimentar al SUA. Spre deosebire de acidul ascorbic, acidul eritorbic nu pare a avea activitatea vitaminei C, de exemplu nu previne scorbutul la porcii de Guinea (una din puţinele specii animale pe lângă cea umană care nu sintetizează acid ascorbic). În orice caz, studille cu porci de Guinea au indicat de asemeni că aportul crescut de acid eritorbic a redus biodisponibilitatea acidului ascorbic cu până la 50%. În opoziţie, o serie de studii pe femei tinere, a constatat că până la 1000 mg/zi de acid eritorbic timp de 40 de zile, a fost rapid eliminat din organism, şi a avut un efect minor asupra biodisponibilităţii acidului ascorbic, indicând că aportul crescut de acid eritorbic, nu scade biodisponibilitatea acidului ascorbic la oameni, pentru un aport relevant nutriţional (17).

Alte formule de vitamina C

PureWay-C^® este compusă din vitamina C şi metaboliţi lipidici. Două studii pe culturi celulare care au folosit PureWay-C^® au fost publicate de aceiaşi investigatori (18, 19), dar studiile in vivo la ora actuală lipsesc. Un studiu redus pe adulţi sănătoşi a constatat că nivelurile serice de vitamina C, nu au diferit când a fost administrată o singură doză orală (1 gram) de PureWay-C® sau acid ascorbic (20).

Sunt necesare studii farmacocinetice vaste pentru a compara biodisponibilitatea acestor formule de vitamina C, cu cea a acidului ascorbic.

Referinţe: în comentarii

SURSA: Linus Pauling Institute