Quercitina, proprietăţi antihistaminice, antioxidante şi antiinflamatoare

ARTICOLE RECOMANDATE

• Quercetina: un flavonoid cu potenţial pentru tratamentul astmului

SPECTRU DE ACȚIUNE:

1. Quercitina şi alergiile
2. Asocierea quercitină – bromelaină
3. Acţiune protectoare contra trombozei
4. Maladiile cardiovasculare
5. Efectele hipotensive
6. Quercitina şi bolile renale
7. Prostatita şi quercitina
8. Activitate anticanceroasă

Quercitina este un flavonoid care a făcut obiectul a zeci de lucrări ştiinţifice de-a lungul ultimilor treizeci de ani. Se pare că are mai multe efecte benefice asupra sănătăţii umane, incluzând protecţia cardiovasculară, activitatea anticanceroasă, antiulceroasă, precum şi antialergică, antivirală şi antiinflamatoare.

Quercitina aparţine unei clase de pigmenţi fitosolubili numiţi flavonoizi. Se găseşte în mod natural într-o varietate largă de alimente, printre care şi oleaginoase precum nucile.

 

Un antioxidant redutabil

Multiple dovezi arată cum quercitina deţine proprietăţi antioxidante semnificative. În 1994, un cercetător a declarat: „Se pare că o mare parte ale efectelor biologice ale quercitinei şi ale altor flavonoizi, pot fi explicate prin activitatea antioxidantă şi capacitatea lor de neutralizare a radicalilor liberi. Funcţia antioxidantă a quercitinei, este sporită de vitamina C. Această creştere este atribuită capacităţii vitaminei C de a reduce quercitina oxidată, şi respectiv a quercitinei de a inhiba foto-oxidarea vitaminei C. Efectele benefice chiar şi mai potente ale quercitinei ca distrugător al radicalilor liberi, şi/sau ca inhibitor al peroxidării lipidice, au fost observate în asociere cu vitamina E şi vitamina C^1”

Activitate antiinflamatoare

Quercitina este recomandată în toate stările inflamatorii, pentru că inhibă formarea mediatorilor inflamaţiei: prostaglandinele şi leucotrinele, dar simultan şi eliberarea histaminei. Această activitate este importantă în mod special în cazul astmului, leucotrina B4 fiind un puternic bronhoconstrictor.

Quercitina şi alergiile

Quercitina acţionează ca un antihistaminic. Este un inhibitor potent al eliberării histaminei prin basofile şi mastocite, compuşii responsabili de apariţia mâncărimilor, strănuturilor, sau umflării într-o reacţie alergică. Spre deosebire de cele mai multe substanţe antialergice, chiar şi pentru niveluri scăzute, quercitina inhibă rapid şi eficient histaminele în primul şi al doilea stadiu al eliberării lor de către bazofile. Cercetările preliminare sugerează că ar putea fi utilă în tratamentul astmului şi alergiilor. Studii in vitro au fost realizate pentru a determina modul de acţiune exact prin care flavonoizii reduc simptomele alergiilor şi astmului. Într-unul din acestea, mastocitele au fost tratate cu 11 flavonoizi diferiţi, printre care quercitina şi catehinele. Eliberarea histaminei a fost indusă chimic. Toţi flavonoizii testaţi au demonstrat un efect protector împotriva eliberării histaminei, acţionând prin prevenirea absorbţiei calciului de către celule. Rezultate identice au fost obţinute prin tratarea bazofilelor cu quercitină, cu o structură chimică similară cromalinei, un medicament derivat sintetic din flavonoizi. Chiar şi pentru doze scăzute, quercitina s-a opus eliberării de histamină. Într-un studiu japonez asupra mastocitelor provenite din mucusul nazal al subiecţilor cu rinită perenă, quercitina a inhibat semnificativ eliberarea histaminei.

Asocierea quercitină – bromelaină

Bromelaina este un nume generic al unui grup de enzime proteolitice provenite din tulpina ananasului. Bromelaina este o enzimă care scindează activ proteinele într-un interval larg al ph-ului. Prin urmare, poate astfel scinda proteinele atât în stomac, cât şi în intestinul gros. Administrată pe stomacul gol, aproape 40% din bromelaină este absorbită intactă în circulaţia sângelui. Prin acţiunea sa asupra fibrinei şi fibrinogenului, compuşi care influenţează coagularea sângelui, bromelaina stimulează producţia şi eliberarea prostaglandinelor antiinflamatoare, în timp ce reduce producţia şi eliberarea celor inflamatoare. Reacţiile alergice necesită eliberarea unui exces de prostaglandine pro-inflamatoare, care promovează umflarea, înroşirea şi mâncărimile. Querecetina contribuie de asemeni pentru scăderea formării şi eliberării prostaglandinelor proinflamatoare şi a tromboxanilor, diminuând astfel acţiunea compuşilor reactivi ai anafilaxiei, un declanşator cheie al astmului².

În acest fel, bromelaina şi quercitina acţionează sinergic pentru reprimarea inflamaţiei reacţiilor alergice, precum şi a inflamaţiei rezultate din învineţire şi distrugerea ţesuturilor provenite din traumatisme sportive, accidente sau operaţii chirurgicale³.

Bromelaina potenţează de asemeni efectul quercitinei într-o manieră diferită. Quercitina singură este prea puţin absorbită de sistemul gastro-intestinal. Bromelaina este binecunoscută că stimulează absorbţia a diferiţi compuşi, incluzând Pentobarbitalul şi antibiotice precum Tetraciclina sau Amoxicilina. Bromelaina stimulează de asemeni absorbţia quercitinei.

Acţiune protectoare contra trombozei

Experimentele de laborator sugerează că quercitina deţine o capacitate remarcabilă de prevenire a formării trombilor (sânge coagulat), dar şi de a dispersa trombii deja formaţi în vasele de sânge. Un tromb este o aglomerare de plachete, fibrine şi alţi factori sanguini frecvent responsabili de obstrucţionarea vaselor de sânge. Cercetătorii au demonstrat că la concentraţii scăzute, quercitina reduce depozitele de trombi în colagenul dizolvat în sângele circulant. Cercetătorii de asemeni au testat quercitina într-un model utilizat pentru studierea interacţiunilor cu endoteliul (peretele interior al vaselor de sânge). Când sângele curgea printr-o aortă de iepure conţinând o concentraţie scăzută de quercitină, trombii plachetari se dizolvau.

Cercetătorii au concluzionat că quercitina îşi exercită efectele sale antitrombotice ataşându-se selectiv de plachetele trombilor în pereţii vaselor de sânge, şi prin restabilirea sintezei normale a factorilor relaxanţi proveniţi din endoteliu şi din prostaciclină⁴. Ultima inhibă agregarea plachetară şi este un potent vasodilatator. Este de asemeni un antagonist al tromboxanilor A2, un mediator proinflamator responsabil cu agregarea plachetară, vasoconstricţia şi proliferarea celulelor musculare mici – toţi factori asociaţi cu bolile cardiovasculare. Mai multe studii demonstrează că quercitina inhibă tromboxanii A2, ajutând astfel la menţinerea unui echilibru sănătos între aceştia şi prostaciclină.

Coagularea începe când plachetele sanguine se ataşează una de cealaltă, un proces numit agregare plachetară. Declanşarea efectivă a agregării plachetare are loc prin expunerea colagenului când este afectat un vas de sânge, caz particular o arteră obstrucţionată. Un studiu recent a evaluat efectele quercitinei şi catehinei pentru agregarea plachetară indusă de colagen. Cercetătorii au constatat că quercitina şi catehina au inhibat agregarea plachetară, şi că quercitina a fost mult mai eficientă la o concentraţie mai scăzută (aproape o cincime din cea a catehinei). În plus, au descoperit că atunci când erau folosiţi împreună, aceşti doi flavonoizi au inhibat sinergic agregarea plachetară şi aderenţa plachetelor la colagen. Cercetătorii au observat cum quercitina inhibă acţiunea peroxid hidrogenului care precede agregarea plachetară⁵.

Quercitina şi maladiile cardiovasculare

Studii epidemiologice au arătat o reducere a mortalităţii pe termen lung din cauza bolii coronariene la persoanele care au o alimentaţie bogată în flavonoizi, incluzând quercitina şi catehina. Astfel, cercetătorii au evaluat dieta pentru 805 danezi cu vârste în 65 şi 84 ani, şi i-au urmărit timp de 5 ani. Au observat că oamenii care au consumat cele mai mari cantităţi de flavonoizi, au avut pe durata studiului un risc sub 50% de a avea un atac cardiac⁶.

Suplimentar, aportul de flavonoizi, în principal cel al quercitinei, era invers corelat cu atacul cerebral. Bărbaţii cu aportul cel mai scăzut de flavonoizi, aveau un risc de patru ori mai ridicat decât cei care consumau cele mai ridicate cantităţi⁷. Quercitina combate maladiile cardiace pe mai multe căi. Acţiunea sa antitrombotică ajută la prevenirea stării de precoagulare, prin care debutează bolile cardiovasculare şi principalele accidente cardiovasculare.

Inhibarea proliferării şi migrării celulelor musculare netede

În timpul formării leziunilor aterosclerotice, celulele musculare netede care delimitează arterele coronariene, se multiplică şi încep să migreze spre interiorul acestor vase. Când celulele musculare ale aortei umane sunt expuse la quercitină, această acţiune este inhibată într-o manieră dependentă de doză⁸.

Într-un alt studiu, cercetătorii japonezi au observat cum quercitina a inhibat hipertrofia celulelor musculaturii vasculare netede observate în cursul dezvoltării maladiilor coronariene. Au emis ipoteza că quercitina acţionează prin inhibarea unei protein-kinaze cheie, care în consecinţă inhiba sinteza proteică necesară proliferării şi hipertrofiei celulelor musculare netede⁹.

Efecte hipotensive

Cercetătorii spanioli au evaluat efectele antihipertensive ale quercitinei pe un model animal al hipertensiunii esenţiale¹⁰. Au observat că 10 mg/kg de quercitină administrată timp de cinci săptâmâni pe cale orală şobolanilor spontan hipertensivi, a redus presiunea sistolică cu 18%, presiunea diastolică cu 23%, iar tensiunea arterială medie cu 21%. Quercitina a redus de asemeni hipertrofia cardiacă şi renală provocată de hipertensiune, putând conduce la insuficienţă cardiacă şi renală dacă nu este controlată.

Cercetătorii au constatat că şobolanii care au primit cele mai scăzute doze, au fost semnificativ protejaţi împotriva leziunilor care apar în mod normal în timpul ischemiei şi reperfuziei. Cercetătorii au constatat că quercitina a menţinut funcţia mitocondrială a celulelor cardiace, cea ce a permis mitocondriilor, celulele minuscule care metabolizează carbohidraţii şi grăsimile în energie folosind oxigenul, să regenereze ATP-ul după stresul ischemie – reperfuzie¹¹. Protecţia împotriva leziunilor ischemie – reperfuzie, a persistat timp de 24 de ore după administrarea ultimei doze de quercitină.

Sprijinirea funcţiei mitocondriale a celulelor inimii

Când curgerea sângelui coronarian este întreruptă în timpul unui infarct, celulele care depind de zona blocată sunt private de oxigen, o situaţie cunoscută sub numele de ischemie. Când circulaţia sângelui este reluată, primesc iar sânge şi oxigen.

Quercitina şi bolile renale

NF-κB (NF – factor nuclear) este o proteină considerată drept marker inflamator. În rinichi, activitatea acestei proteine creşte cu vârsta şi în consecinţă a stresului oxidativ. Restricţia calorică cunoscută pentru creşterea speranţei de viaţă, scade activitatea NF-κB în rinichii şobolanilor¹². Cercetătorii au testat efectele quercitinei asupra activării NF-κB pe culturile celulare din rinichii şobolanilor. S-a observat cum quercitina inhiba foarte eficient activarea NF-κB.

A fost demonstrat că suplimentarea cu quercitină a protejat rinichii de leziunile cauzate de ciclosporină, un medicament foarte cunoscut. Este un potent imunosupresor, constituind tratamentul de elecţie pentru pacienţii transplantaţi sau care suferă de boli autoimune. Provoacă leziunii renale care se manifestă prin necroze, leziuni arteriale, sau formarea de chişti. Acest tip de afectare este atribuit unei combinaţii de factori incluzând producţia radicalilor liberi, o intensificare a activităţii nervoase renale, determinând o constricţie a arterelor renale (când calciul creşte prea mult, vasele de sânge se comprimă).

Într-un studiu asupra efectelor ciclosporinei asupra rinichilor şobolanilor, au fost observate o reducere de 20-30% a filtrării glomerulare (rata la care rinichii filtrează reziduurile provenite din sânge), şi o diminuare a circulaţiei renale a sângelui de până la 40%. Șobolanii au primit quercitină 2 mg/kg, şi au fost semnificativ mai puţin afectaţi renal când li s-a administrat ciclosporină. Debitul urinar a crescut, iar markerii afectării renale de către radicalii liberi, au scăzut brusc¹³. Efectele antioxidante ale quercitinei şi stimularea funcţiei mitocondriale includ o îmbunătăţire a echilibrului calciului intra şi extracelular, explicând această acţiune protectoare. Protecţia rinichilor este în mod special importantă, fiindcă dacă sunt afectaţi, restaurarea funcţiei normale devine dificilă dacă nu imposibilă.

Prostatita şi quercitina

Prostatita este o inflamaţie sau o infecţie a prostatei. Această maladie este responsabilă pentru durerile cronice şi dificultăţile de urinare, iar uneori este numită drept sindrom cronic de durere pelvină. Tratamentele convenţionale sunt de obicei nesatisfăcătoare.

Un trial dublu-orb controlat, contra unui placebo timp de o lună asupra a 30 de oameni suferind de prostatită, a testat eficienţa potenţială a quercitinei¹⁴. Participanţii au primit un placebo sau 500 mg de quercitină de două ori pe zi. Rezultatele au demonstrat că subiecţii care au administrat quercitină, au experimentat o îmbunătăţire statistică semnificativă a simptomelor lor, pe când cei placebo nu au constatat nicio ameliorare.

Pancreatita şi quercitina

Date limitate demonstrează că quercitina ar putea fi utilă în tratamentul pancreatitei. Efectele utilizării inhibitorilor de biosinteză a leucotrinelor în tratamentul pancreatitei acute, au fost studiate pentru 68 de pacienţi, din care 29 au fost operaţi. Cercetătorii au observat o eficienţă crescută în prevenirea agravării bolii sau distrugerea glandei pancreatice. Acest lucru s-ar putea explica cel puţin în parte prin acţiunea antiinflamatoare a quercitinei.

Cistita interstiţială

Persoanele cu cistită interstiţială suferă de durere şi disconfort în vezica urinară, care ar putea indica o infecţie, dar fără prezenţa efectivă a unei astfel de infecţii, Într-un studiu de şase săptămâni, dublu orb, 20 de persoane au primit un placebo sau un supliment conţinând quercitină sau alţi flavonoizi¹⁵. Rezultatele par a indica o evoluţie mai bună în grupul care a suplimentat. În orice caz, acest studiu a fost prezentat doar sub forma unui rezumat, iar semnificaţia statistică a rezultatelor nu este foarte clară.

Activitate anticanceroasă

Activitatea anticanceroasă a quercitinei a fost studiată extensiv. În 1989, un raport a constatat că inhiba puternic creşterea celulelor carcinomului uman transplantat la şobolanii imunocompetenţi¹⁶. În diferite experimente in vitro, quercitina a demonstrat efecte inhibitoare ale creşterii celulelor pentru diverse cancere la oameni: colon, sân, ovar, gastrointestinal şi leucemie¹⁷. O activitate anticanceroasă directă şi o acţiune sinergică cu diferite medicamente anticanceroase, a fost atribuită capacităţii quercitinei de a inhiba protein-kinaza C¹⁸.

Un studiu de Faza I a fost realizat pe pacienţii cu cancer avansat care nu mai răspundeau la chimioterapie. Deşi niciunul din pacienţii trataţi nu a corespuns definiţiei OMS pentru răspunsul unei tumori (răspuns parţial: 50% reducere a masei tumorii într-un interval de 30 de zile), doi din 11 pacienţi au avut rezultate pozitive. Un pacient cu un carcinom hepatocelular a avut o scădere susţinută (150 zile) pentru alfa-fetoproteine şi fosfataza alcalină serică, în timpul şi după o doză scăzută de quercitină, administrată intravenos timp de 3 săptămâni. Un pacient cu un cancer ovarian stadiul IV care nu a răspuns la 6 serii chimioterapeutice cu ciclofosfamidă si cisplatin, a scăzut markerul tumoral CA125 de la 290 unităţi/ml, la 55 de unităţi/ml după două injecţii intravenoase cu quercitină, într-un interval de trei săptămâni. Tratamentul a fost continuat timp de 6 luni cu injecţii mai rare şi adăugarea carboplatinei. Markerii tumorali au continuat să scadă. Nu au fost oferite detalii privind dimensiunea tumorii. De asemeni nu există date asupra celorlalţi pacienţi. Injecţia cu quercitină a inhibat tirosin-kinaza limfocitară pentru 9 pacienţi din 11 incluşi în evaluare¹⁹.

Două studii pe animale au examinat proprietăţile antitumorale ale quercitinei. Într-unul din acestea, celule tumorale de ascită au fost inoculate pe şoareci, care au fost apoi trataţi cu injecţii intraperitoneale cu rutină sau quercitină. Durata de viaţă a animalelor tratate zilnic cu 40 mg/kg quercitină, a crescut cu 20%, în timp ce aceea a animalelor tratate cu 160 mg/kg rutină, a avut o creştere de 50%.

Dacă tratamentul cu rutină era divizat în două injecţii zilnice de 80 mg/kg, creşterea duratei de viaţă a ajuns la 94%²⁰. Aceste rezultate in vivo sunt importante, pentru că studiile in vitro au demonstrat că rutina are un efect mult mai slab asupra ţesuturilor tumorale.

Un alt studiu a urmărit efectul quercitinei asupra şoarecilor care purtau tumorile abdominale provenite dintr-o linie umană de celule scuamoase ale unui carcinom faringian. Șoarecii au primit zilnic o injecţie intraperitoneală de quercitină. Diferitele doze testate (20, 200, 400 şi 800 mg/kg), au inhibat creşterea tumorii într-o manieră semnificativă.

Biodisponibilitate

Activitatea biologică a quercitinei depinde de biodisponibilitate, care variază într-un interval larg, în funcţie de sursele din care este extrasă, sau mai specific, de caracteristicile lanţului glucidic al moleculei sale. Cercetătorii olandezi au comparat biodisponibilitatea quercitinei proventită din ceapă şi ceai.

În acest studiu, nouă subiecţi li s-a cerut să urmeze o dietă fără quercitină timp de 12 zile, pentru ca în a patra, a opta, şi a doisprezecea zi, să primească un supliment de ceapă friptă (bogată în glicozid-quercitină, echivalentul a 89 mg de quercitină), sau de ceai (bogat în rutinozid-quercitină, echivalentul a 100 mg de quercitină), sau 100 mg quercitină. Cercetătorii au constatat că absorbţia glicozid-quercitinei a fost de 52%, cea a rutinozid-quercitinei 17%, iar aceea a aglicon-quercitinei 24%²¹.

Un alt studiu a comparat pe porci biodisponibilitatea diferitelor glicozid- quercetine (incluzând izoquercitina) şi aglicon-quercitina. Rezultatele au demonstrat că izoquercitina avea o biodisponibilitate cu mult superioara celorlalte forme.

Această biodisponibilitate depinde de asemeni de factori alimentari. Astfel, consumul de carne stimulează semnificativ absorbţia acesteia²².

SURSA