Colesterolul crescut – o pretinsă ameninţare pentru sănătate
ARTICOLE RECOMANDATE
AUTOR: MD PhD Henrik Isager
Exemple de subiecte selectate sau excluse din sfera cunoaşterii
Acest capitol va fi axat pe subiectele alese pentru a fi incluse sau excluse din domeniul de interes medical. Această alegere nu pare a fi justificată înainte de orice, prin considerente de sănătate publică.
Am selectat ca exemplu principal pentru un subiect inclus, cel al diagnosticului şi tratamentului pentru „nivelul crescut de colesterol”, prin care pe baza manipulării datelor ştiinţifice, grupuri largi de oameni au fost definite ca suferind de o boală potenţial periculoasă, necesitând tratamente prelungite cu medicamente scumpe, cu multe efecte secundare. Sunt de asemeni disponibile exemple şocante referitor la maniera în care riscurile demonstrate ale acestor efecte secundare, au fost disipate în asociere cu marketing intensiv, de exemplu pentru anumite medicamente de reumatism şi hormoni prescrise femeilor după începerea menopauzei.
Ca exemple de subiecte excluse, sunt avute în vedere înainte de orice, problemele care fac trimitere către tratamentul bolilor critice cu doze crescute de vitamina C, urmate de intoxicaţia cronică cu mercur. În ambele cazuri există o mulţime de studii care sugerează o importanţă semnificativă pentru sănătatea publică, în timp ce se cunoaşte că ambele sunt domenii controversate pe care un medic mai bine le-ar evita, de teamă să nu-i distrugă reputaţia şi cariera.
Colesterolul crescut – o pretinsă ameninţare pentru sănătate
Ceea ce urmează este fundamentat pe cercetarea critică a lui Uffe Ravnskov asupra pretinsei asocieri între colesterol şi boala vasculară. Ravnskov a fost lector de medicină internă la Universitatea din Lund, dar a trecut la practica specializată privată din 1979. Din acel moment a lucrat ca cercetător independent. Rezumatele lui Ravnskov asupra multiplelor aspecte ale problemelor asociate cu colesterolul, sunt meticuloase şi abordează subiectul în profunzime. Un istoric al perspectivei ştiinţifice este semnificativ, fiindcă clarifică cum s-a format opinia colectivă asupra colesterolului.1
Colesterolul este un lipid (grăsime), realmente sintetizat în toate celulele. Este de asemeni absorbit din alimente. Organismul produce de 3-4 ori mai mult decât aportul alimentar. Colesterolul este printre altele o componentă esenţială a membranelor intracelulare şi structurilor de mielină a sistemului nervos central. Este implicat în sinteza acizilor biliari şi în producerea hormonilor corticosuprarenali şi a hormonilor sexuali, şi este prin urmare important pentru răspunsul hormonal la stres. În studiile demografice, o valoare inferioară sau în scădere a colesterolului seric, s-a demonstrat a fi asociată cu un risc crescut (dublu) pentru deces, în timp ce o valoare crescută pare să asigure protecţie. Nu s-a demonstrat vreodată o corelaţie pozitivă între colesterolul seric crescut şi ateroscleroză. Dimpotrivă, sunt indicaţii că o valoare ridicată a colesterolului, protejează împotriva aterosclerozei.
Un studiu epidemiologic din 1950, a relevat o asociere între colesterolul seric crescut, şi bolile cardiace pentru anumite grupuri de bărbaţi. Totalul studiilor derulate de atunci, nu oferă o bază pentru nimic mai mult decât o asociere slabă şi nesistematică, care nu poate fi interpretată ca ceva de genul unei corelaţii cauză-efect. Asocierea a fost demonstrată numai pentru anumite grupuri, şi absolut deloc pentru femei. Una dintre posibilele explicaţii pentru această asociere, este o legătură cunoscută între stres şi colesterolul seric, care poate fi explicată prin importanţa colesterolului în sinteza hormonilor de stres. S-ar putea crede prin urmare că stresul provoacă atât spasme în arterele coronariene, cât şi o creştere a colesterolui seric.
În orice caz, prin anii 50 asocierea subţire dintre colesterolul ridicat şi bolile cardiovasculare, a fost folosită cu scopul de a demonstra o corelaţie cauză efect. Date consistente din investigaţii despre care se poate spune că mai târziu efectiv au invalidat ipoteza că ar exista o astfel de corelaţie, au fost trecute cu vederea, suprimate, şi într-o măsură incredibilă denaturate în presa medicală comercială. Acest lucru s-a întâmplat în special în sondajele prin care sunt dictate opinii de specialitate în diverse moduri. Diagnosticul de „colesterol crescut” (măsurat printr-o analiză de sânge), a fost utilizat şi continuă să fie utilizat pentru a induce ideea că sănătatea pusă în pericol, solicită intervenţia medicamentoasă şi dietetică. Demersuri colosale au fost iniţiate pe această bază în industriile farmaceutice şi alimentare.
Nu s-a demonstrat vreodată că un nivel scăzut de colesterol, reduce mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare. Există însă câteva exemple de rezultate ale studiilor demografice importante, care au fost manipulate de aşa manieră încât să arate acest lucru.
De la sfârşitul anilor ’80, cel mai important răspuns al industriei farmaceutice la pretinsa problemă a colesterolului, au fost statinele. Blochează producţia de colesterol a organismului şi coenzima Q10, numită de asemeni ubiquinonă. Coenzima Q10 este implicată în transportul electronilor în membrana interioară a mitocondriei, şi are prin urmare o importanţă critică pentru producţia energiei celulare, care ar putea avea o semnificaţie specială în ţesuturile în care necesarul energetic este ridicat, precum muşchii inimii, musculatura scheletică, şi sistemul nervos central.2
Statinele reduc nivelul de colesterol din sânge cu 30-40 de procente sau mai mult. Reduc incidenţa bolii cardiovasculare într-un grad mai scăzut – dar cu semnificaţie statistică. Reduc nu doar bolile cardiace, dar de asemeni afectarea vaselor de sânge din creier. În orice caz, acest efect preventiv este independent de valoarea colesterolului dinainte de tratament, şi nu există corelaţie cu efectul tratamentului de scădere a colesterolului. Probabil că are un mecanism de acţiune independent de reducerea colesterolului. Un astfel de mecanism a fost într-adevăr demonstrat. Se poate concluziona că experienţa referitoare la statine, dezaprobă încă o dată presupunerile despre o asociere cauză-efect între nivelul de colesterol şi riscul de boli cardiace.
Tratamentul preventiv cu statine timp de 4 până la 6 ani (studiul CARE), a crescut şansele pacienţilor cardiaci de a supravieţui atacurilor de inimă în acea perioadă, de la aproximativ 92%, la 95%. În studiul AFCAPS/TexCAPS, care a urmărit efectele statinelor asupra oamenilor sănătoşi, şansele de evitare a morţii prin boală cardiacă erau de 99.55% fără tratament, şi de 99.67% cu tratament. Nu a existat o semnificaţie statistică, iar numărul total al deceselor era mai ridicat în grupul pe statine decât în grupul martor.
Ceea ce este cu adevărat problematic în ce priveşte tratamentul cu statine, este că provoacă mai multe boli decât vindecă. Într-un studiu pe 50 de oameni care au fost trataţi cu statine, durerile musculare şi forţa musculară scăzută au fost problematice pentru 32 de oameni, iar pentru încă 29 din ei aceste efecte au dispărut după ce au întrerupt tratamentul cu statine. Aşa numita rabdomioliză, insuficienţa renală asociată afectarea musculara extinsă, este un efect secundar care pune viaţa în pericol, deşi pare să fie rar.
A fost demonstrat un declin al funcţiei de pompare a inimii, care apare în paralel cu reducerea nivelului de coenzimă Q10 în sânge. Acest lucru trebuie perceput ca o consecinţă naturală a mecanismului de acţiune al statinelor.
Statinele ar putea afecta funcţia creierului într-un grad semnificativ. Efectele secundare care au fost descrise, includ un grad ridicat de pierdere a memoriei, demenţă progresivă, şi iritabilitate crescută şi lipsa de control a impulsivităţii. Simptome ale sistemului nervos periferic sub forma ultrasensibilităţii la atingere, apar de 3-4 ori mai frecvent la oamenii trataţi cu statine, decât în grupul martor comparabil. Funcţia sexuală este de asemeni afectată – aproximativ unul din cinci bărbaţi trataţi cu statine, dezvoltă probleme cu potenţa.
O frecvenţă crescută a pierderilor de sarcină şi fetuşilor cu diformităţi, a fost observată în animalele de test tratate cu statine. La oameni, malformaţii congenitale au fost observate la copiii născuţi de mame care au fost tratate cu statine. Acestea au implicat malformaţii ale creierului, braţelor şi picioarelor.
Atât statinele cât şi clofibratul, care au fost anterior folosite ca agent de scădere a colesterolului, s-au dovedit a fi ele însăşi carcinogenice pe animalele de test. Câteva din primele studii ale tratamentelor cu statine, au evidenţiat o incidenţă crescută a cancerului de piele în timpul perioadei de test la oamenii trataţi cu statine. În majoritatea studiilor recente, consemnarea acestui tip de cancer a fost omisă.
În studiul CARE menţionat anterior, incidenţa cancerului de sân în timpul perioadei de test, era semnificativ mai ridicată la oamenii care au fost trataţi cu statine decât în grupul martor. Ceea ce a implicat atât cazuri noi, cât şi reapariţia cancerului de sân la pacienţii despre care se considera că au fost trataţi eficient. În studiile mai recente, pacienţii care anterior au avut cancer, au fost excluşi.
În studiul PROSPER, care a inclus 5804 pacienţi cu vârste între 72-84 ani, au fost 94 de decese din cauza atacurilor cardiace în grupul oamenilor trataţi cu statine, pe durata perioadei de tratament, în timp ce în grupul martor erau 122. Oricum ar fi, acest beneficiu aparent era compensat de 245 cazuri noi de cancer în grupul pe tratament, comparativ cu 199 în grupul martor. Iar preponderenţa cazurilor de cancer în grupul pe tratament, a crescut după cei patru ani cât a durat evaluarea.
În alte studii în care vârsta medie a pacienţilor era cu 25 de ani mai scăzută, nu a fost constatată o creştere corespunzatoare a frecvenţei cancerului în grupul celor trataţi cu statine. În acest context, trebuie menţionat că riscul de a dezvolta cancer, creşte în general cu vârsta. Când oamenii tineri sunt expuşi unei influenţe carcinogenice, o perioadă de expunere mai lungă – zece ani sau mai mult – este de obicei necesară înainte ca acest lucru să se reflecte într-o frecvenţă demonstrabilă crescută a noilor cazuri de cancer.
Un studiu japonez al mortalităţii cancerului pe durata a şase ani, pentru mai mult de 47.000 de oameni trataţi cu statine, a demonstrat că mortalitatea era cea mai ridicată (2.6%) la cei care au obţinut o valoare a colesterolului de 4.1 sau mai puţin, şi cea mai scăzută (0.65%) la cei al căror colesterol era 5.1 sau mai ridicată. Există deci dovezi care sprijină ipoteza că o valoare mai ridicată a colesterolului protejează împotriva cancerului.
Ravnskov a produs o ipoteză detaliată şi solid argumentată despre funcţia biologică a colesterolului, şi semnificaţia sa în asociere cu dezvoltarea aterosclerozei. Justifică acest lucru afirmând că organismele infecţioase şi toxinele lor, pot avea un rol semnificativ, iar colesterolul joacă un rol având capacitatea de a îndeplini o funcţie în răspunsul imun al organismului.
Pentru a face acest lucru Ravnskov a accesat un domeniu al cunoaşterii medicale care arată ca un vid. Întreţinerea miturilor despre boli prin marketing intensiv, ar putea bloca cercetarea novatoare şi cogniţia. Când au fost implicate probleme legate de colesterol, blocada a durat decenii.
Văzut dintr-o perspectivă a teoriei general-cognitive, s-ar putea spune că un vacuum de cercetare a fost creat prin folosirea necorespunzătoare a unui model reducţionist („colesterol crescut”), care apoi devine un „diagnostic”, şi prin urmare abordează o certitudine ştiinţifică incontestabilă.
În Capitolul 3 sunt trasate paralele între întregul bisericii şi cel medical. Continuând pe această linie, este rezonabilă comparaţia dintre campania colesterolului şi vânzarea indulgenţelor în timpul declinului Bisericii Catolice la sfârşitul Evului Mediu. În marketingul contemporan al problemelor colesterolului, există un concept al păcatului, o dezaprobare moralistă a celor care „nu îşi urmăresc colesterolul”. Iar în acest caz, la fel ca în Biserica Catolică a Evului Mediu, principalul subiect din spatele scenei, este o maşină de făcut bani cu dimensiuni monstruoase. Din punctul meu de vedere, structurile ierarhice ale bisericii şi respectiv societăţii medicale, au uşurat în ambele cazuri implementarea unei exploatări parazite a oamenilor şi societăţii.
colesterolul crescut; statine; ateroscleroză; infarct; riscuri
Referinţe
- Conform Ravnskov 2000; Ravnskov 2010. Vezi de asemeni: www.thincs.org/links.htm
- Lord and Bralley, 2008. 50-51. Statinele nu sunt singurele medicamente care scad rezervele organismului de coenzima Q10, conform cu Pelton et al. 2001, dar probabil reprezintă un exmplu extrem.
SURSA: Blind Spots: The Failure of Contemporary Medicine to Recognise an Epidemic of Energy Loss and Underlying Environmental Disruption