Gorovei nu apucase (mânat de vâltorile vieţii) să înveţe o meserie la timpul potrivit. Făcuse de toate şi mai nimic, adică treburi pasagere şi manuale. Abia pe la vreo treizeci şi ceva de ani s-a decis să-şi aleagă o profesie definitivă, dar opţiunea se dovedi anevoioasă, fiecare meserie având avantajele şi dezavantajele ei. Geamgiu? Meserie curată, frumoasă, dar oricând te poţi tăia într-o sticlă. Ceasornicar? O muncă migăloasă, obositoare pentru ochi. Plus că, acum, de când cu ceasurile electronice, trebuie să fii inginer ca să înţelegi ceva.