Artrita şi boala celiacă
ARTICOLE RECOMANDATEAutor : Scott Adams
Artrita ar putea fi o reacţie alergică la ingredientele alimentare. Ajustarea dietei ar putea fi de ajutor în reducerea efectelor în artrita inflamatorie, iar în unele cazuri ar putea opri evoluţia bolii. Sunt multe tipuri de artrită. O serie de afecţiuni asociate cu articulaţiile şi ţesuturile conjunctive, au fost denumite boli reumatice. Toate aceste boli sunt mediate imun şi sunt manifestarea inflamaţiei ţesuturilor conjunctive. Inflamaţia afectează articulaţiile şi ţesuturile adiacente, rezultând pierderea funcţionalităţii şi diformitate. Variaţiile provenite din şablonul acestor boli, reflectă multitudinea căilor prin care atacul imun perturbă şi deformează structura şi funcţia. Severitatea variază de la durere uşoară, până la afectare cronică către acută, boală invalidantă. Artrita reumatoidă, deseori în forme grave şi invalidante, este principala boală reumatică ce poate ataca toate articulaţiile din organism.
Artrita reumatoidă este adeseori considerată a fi o boală autoimună. Principiul nostu este că nici o boală nu are doar cauze endogene şi trebuie să existe şi influenţe exogene. Artrita este deseori asociată cu boala inflamatorie gastrointestinală. Mecanismul alergiei alimentare, implică funcţionarea anormală a tractului digestiv, cu atac imun asupra ţesutului conjuctiv. Pentru toţi pacienţii artritici ar trebui riguros urmărită normalizarea funcţiei gastrointestinale, prin ajustarea regimului alimentar.
Artrita alergică simplă, este o entitate clar diferenţiată, ce adeseori nu este recunoscută ca alergie alimentară. De obicei se dezvoltă asimetric într-una sau mai multe articulatii, o inflamaţie acută şi dureroasă. Consumul unui aliment, fie unul neutilizat în mod obişnuit, consumat pentru prima dată sau uneori un aliment consumat regulat, dar în exces, declanşează de obicei inflamaţia articulaţiei. Această manifestare este similară şi adeseori confundată cu guta. Orice aliment poate cauza artrita alergică. Alimentele de bază cum sunt laptele, ouăle şi grâul (inlcusiv secară, ovăz şi orz), cafea, carnea de vită sunt în general alimentele declanşatoare. Carinini şi Brostroff au rezumat conceptele şi dovezile artritei indusă prin dietă. Au declarat:
În pofida unui interes crescut faţă de alergiile alimentare şi a nenumăraţi pacienţi cu boli articulare, cărora anumite alimente le agravează simptomele, prea puţin interes ştiinţific a fost acordat acestei legături. Anomaliile tractului gastrointestinal sunt des întâlnite în bolile reumatice. Originea intestinală a antigenilor este fundamentată pe studii asupra pacienţilor ale căror simptome articulare s-au îmbunătăţit după evitarea anumitor alergeni alimentari şi s-au înrăutăţit după consumul lor. Acestea au implicat pacienţi atât cu simptome intermitente, reumatism palindromic şi multe boli cronice.
Într-un alt studiu, 33 din 45 de pacienţi cu artrită reumatoidă, şi-au îmbunătăţit starea semnificativ pe o dietă hipoalergenică. Autorii au concluzionat: un număr crescut de studii ştiinţifice sugerează că optimizarea regimului ar putea ajuta cel puţin o parte din pacienţii cu artrită reumatoidă şi probabil, acum cel mai important obiectiv este cercetarea atent direcţionată, astfel încât ideile preconcepute să fie lăsate la o parte şi, să fie determinat rolul dietei ca terapie adjuvantă specifică sau nespecifică.
Din nefericire, produsele lactate, grâul şi cerealele înrudite cu el: ovăz, orz şi secară, s-au dovedit a fi o problemă majoră în regimul pacienţilor noştri. Sunt multe motive din cauza cărora cerealele ar putea deveni patogene. Mecanismele de intoleranţă declanşate de proteinele cerealelor, numite per ansamblu gluten, sunt cauza cea mai verosimilă a afecţiunilor legate de cereale. Glutenul este un mix de proteine distincte, prolaminele şi glutelinele. Prolamina ne interesează în mod special când este suspectată o intoleranţă la gluten. Prolamina numită gliadină, pare a fi problema de bază în boala celiacă, anticorpii antigliadină fiind în mod obişnuit detectaţi în complexele imune asociate cu această maladie. Cerealele comercializate mai recent, spelt şi kamut, sunt sorturi de grâu (în pofida afirmaţiilor contradictorii) şi au capacitatea de a cauza probleme similare altor specii de grâu.
A fost indentificat un mecanism de acţiune al glutenului din grâu în artrita reumatoidă. Observaţii clinice susţin că ingestia de grâu este urmată în câteva ore de inflamarea articulaţiilor şi durere. Little şi colaboratorii au studiat fazele de evoluţie a mecanismului, consecutiv ingestiei de gluten. Dr. Parke şi colaboratorii au confirmat această teorie a conexiunii intestin-artrită, în studiul lor referitor la trei pacienţi cu boală celiacă şi artrită reumatoidă. Mecanismul implică câteva etape :
- Tractul gastro-intestinal trebuie să fie permeabil proteinelor antigenice provenite din digestia glutenului.
- Antigenii alimentari apar în fluxul sanguin şi sunt legaţi de nişte anticorpi specifici (probabil tipul IgA sau IgG, nu IgE ), formând un complex antigen-anticorp, un complex imuno-circulant.
- Complexul antigen-anticorp activează apoi răspunsul imun restant, începând cu eliberarea mediatorilor – serotonina este eliberată din plachetele sanguine.
- Eliberarea serotoninei determină simptome pe măsură ce se deplasează în fluxul sangvin şi facilitează depozitarea complexelor imunocirculante în ţesuturile articulare.
Odată ajunse în articulaţii, complexele imune activează complementul, care în schimb distruge celulele şi activează inflamaţia. Menţinerea inflamaţiei determină mai multă durere, umflare, rigiditate şi pierderea mobilităţii.
Artrita este tratată de obicei cu salicilaţi sau medicamente antinflamatoare, în general denumite ca NSAIDs (antinflamatoare nesteroidiene). Aceste medicamente alină durerea îngrozitoare a artritei, dar nu influenţează favorabil prognosticul bolii. Toată medicaţia antiartritică poate produce astm sau rinită cronică şi o varietate de erupţii alergice. Iritaţia mucoasei gastrointestinale, hemoragiile şi ulceraţiile sunt problemele de rutină ale medicaţiei antiartritice.
Primul simptom de inflamare articulară şi durere ar trebui să fie soluţionat ca o situaţie de urgenţă, inflamaţia putând distruge articulaţiile. Adeseori antinflamatoarele nesteroidiene şi fizioterapia sunt singurele prescrise, creându-se condiţiile ca inflamaţia să distrugă ţesuturile. Am văzut nenumăraţi pacienţi trataţi doar cu antinflamatoare nesteroidiene, ce au evoluat rapid către o boală gravă şi invalidantă, adeseori cu un insuficient control al durerii. În pacienţii ghinionişti, diformităţi severe ale articulaţiilor se acumulează în primele luni de la atacul sever. Există o tendinţă în a recomanda tratamente tot mai agresive, folosind medicamente ce inhibă răspunsul imun. Cel mai eficient este Prednison-ul, dar este rareori folosit, fiindcă are efecte secundare pe termen lung, ce pune în gardă atât medicii cât şi pacienţii.
Prednison este adesea un medicament vrăjit care alină durerea îngrozitoare şi suferinţa adeseori chiar şi în primele 48 de ore de terapie. În afară de Prednison, sunt o mulţime de alte imunosupresoare menite să trateze artrita : Clorochina, Penicilamina, Methotrexatul, devenind favorite. Toate aceste medicamente au efecte secundare notabile şi un important potenţial toxic.
Prioritatea noastră este de a încerca stoparea procesului inflamator, cât de repede posibil prin revizuirea dietei. Inflamaţia este la fel ca un incendiu, scoţi extinctoarele şi treci la treabă. Indiferent de tipul atacului imun, modul nostru de apărare poate fi încercat primul. Este utilizată metoda Programul Esenţial de Revizuire a Dietei, alimentele sunt înlocuite cu o formulă nutritivă elementară – ENFood, pentru o perioadă de clarificare, de 10-20 de zile.
Prednisonul şi/sau antiinflamatoarele nesteroidiene, sunt medicamente opţionale pe timpul perioadei de clarificare, iar doza este apoi redusă, după ce durerea şi inflamaţia au scăzut. Ameliorarea este urmată de o reintroducere treptată a alimentelor (vezi Programul Esenţial). Fiecare aliment reintrodus, este urmărit cu atenţie pentru efecte artritice. Tu speri că alergia alimentară a cauzat problema şi că urmărirea regimului poate controla boala pe termen lung. Nu aveţi ce pierde prin această abordare, iar uneori poate fi obţinut controlul total asupra bolii. Dacă urmărirea dietei se dovedeşte a fi inutilă, pot fi începute tratamentele clasice.
artrita reumatoidă, boala celiacă, gliadina, prolamina
SURSA: Arthritis and Celiac Disease
Bibliografie:
- Carinini C, Brostroff J. Gut and joint disease. Annals of Allergy 1985;55:624-625.
- Darlington et al. Lancet Feb 1 1986;236-238.
- Keiffer M et al. Wheat gliadin fractions and other cereal antigens reactive with antibodies in the sera of of celiac patients. Clin Exp Immunol 1982;50:651-60.
- Little C, Stewart AG, Fennesy MR. Platelet serotonin release in rheumatoid arthritis: a study in food intolerant patients. Lancet 1983;297-9.
- Parke AI et al. Celiac disease and rheumatoid arthritis.
- Annals of Rheum Dis 1984;43:378-380.
- Voorneveld CR, Rubin LA Disease-modifying antirheumatic drugs: early use is better. Medicine North Amer. Oct 1991 3177-3184.