suplimente, shop, magazin, GetFit

Ulei de peşte cu trigliceride vs. esteri etilici: un rezumat comparativ al absorbţiei, stabilităţii şi problemelor de siguranţă

Categories: Omega 3, Suplimente|0 Comments on Ulei de peşte cu trigliceride vs. esteri etilici: un rezumat comparativ al absorbţiei, stabilităţii şi problemelor de siguranţă|Tags: , , , |Daily Views: 0|4291 words|21,6 min read|
ARTICOLE RECOMANDATE
AUTOR: Ascenta Health

Prezentarea media, descoperirile ştiinţifice şi transmiterea pe cale orală, au condus la o creştere semnificativă în suplimentarea cu ulei de peşte în ultimii cinci ani. Popularitatea acestor suplimente a condus de asemeni la o preocupare sporită asupra calităţii produselor. Termenul ”calitate farmaceutică” este în general asociat cu uleiurile de peşte intens rafinate; în orice caz, utilizarea acestui termen nu este reglementată şi poate fi utilizată neîngrădit pentru orice marcă înregistrată de ulei de peşte. Cei mai mulţi experţi asociază calitatea farmaceutică cu produsele care se aliniază unei monografii a uleiului de peşte emise de Consiliul Pentru o Nutriţie Responsabilă (CRN). Monografia CRN a stabilit limite stricte pentru contaminanţii de mediu şi parametrii de calitate oxidativi. Deşi monografia CRN reprezintă un important pas înainte în standardizarea uleiului de peşte de calitate, nu face trimitere către fiecare aspect cu privire la calitate. Mai concret, monografia nu face diferenţă între clasele de lipide (formele moleculare). Deşi o etichetă ar putea specifica ”Ulei de peşte”, cel mai probabil este ca produsul să nu fie deloc un ulei, mai degrabă o clasă alternativă de grăsimi, denumită esteri etilici ai acizilor graşi (FAEE) sau prescurtat, doar EE. Aceştia sunt diferiţi ca structură moleculară de uleiul de peşte autentic, cu o structură chimică cunoscută drept trigliceride (TG).

omega 3, trigliceride, ulei de peşte

Ce sunt trigliceridele?

Academia Naţională de Ştiinţe, defineşte grăsimile şi uleiurile ca ”molecule organice complexe, formate prin combinarea a trei acizi graşi cu o moleculă de glicerol”. Trigliceridele sau triaglicerolii, sunt termeni folosiţi pentru a defini această structură moleculară prin combinarea a trei acizi graşi (ex. EPA şi DHA), esterificaţi cu (legaţi de) o grupare glicerol. Trigliceridele sunt forma moleculară naturală ce realmente alcătuieşte toate grăsimile şi uleiurile, atât în speciile animale cât şi vegetale. Grăsimile omega 3 prezente în peşte includ aproape exclusiv trigliceride.1 Din cauză că acizi graşi liberi sunt rapid oxidaţi, structura trigliceridelor oferă stabilitate mai mare acizilor graşi, prevenind scindarea şi oxidarea.2

Ce sunt esterii etilici şi cum sunt produşi?

Esterii etilici ai aciziilor graşi sunt o clasă de lipide provenite din reacţia acizilor graşi liberi cu etanolul (alcoolul)3. Denumită trans-esterificare, procesul implică o reacţie prin care gruparea glicerol a trigliceridelor este îndepărtată şi substituită cu etanol.4 Esterii etilici rezultaţi permit distilarea fracţionată (concentrarea) a acizilor graşi cu lanţ lung la temperaturi mai scăzute. Cunoscută în mod obişnuit ca distilare moleculară în industria uleiului de peşte, această etapă permite concentrarea selectivă a acizilor graşi EPA şi DHA la un nivel mai ridicat decât cel existent în mod natural în peşte. Concentratul EPA şi DHA rezultat, este în mod caracteristic produsul finit vândut ulterior drept ”Concentrat de ulei de peşte”. Această situaţie comportă câteva aspecte. Din cauză că termenul grăsime sau ulei se referă doar la trigliceride (TG), concentratul EPA şi DHA cu esteri alcoolici (EE), prin definiţie, nu mai este o grăsime sau un ulei şi este incorect promovat ca ulei de peşte. Fiindcă esterii etilici există rar în natură, afectează modul în care sunt digeraţi şi absorbiţi în organism.

Toate concentratele din ulei de peşte sunt cu esteri etilici?

Majoritatea largă a concentratelor de ulei de peşte vândute global, incluzând pe cele comercializate în America de Nord, sunt concentrate de EPA şi DHA sub formă de esteri etilici. Un mic procent din concentratele de ulei de peşte de pe piaţă sunt cu trigliceride (TG) naturale. În producţia concentratelor cu esteri etilici este posibilă conversia acizilor graşi înapoi spre trigliceride (TG), utilizând enzime alimentare. Acest procedeu, denumit gliceroliză, elimină molecula de etanol şi reesterifică acizii graşi EPA şi DHA cu o grupare glicerol. Acestea sunt în general cunoscute drept trigliceride reesterificate sau concentrate (rTGs). Procedeul conversiei esterilor etilici (EE) în trigliceride (TG), nu este foarte frecvent din cauza problemelor impuse de costuri, adăugând 30-40% la preţul uleiului en-gros. Astfel, unica raţiune pentru omiterea etapei glicerolizei este reducerea costurilor.

Absorbţia şi metabolismul trigliceridelor naturale vs. esterii etilici

Uleiul de peşte alimentar (cu trigliceride), este digerat în intestinul subţire prin acţiunea emulsifiantă a sărurilor biliare şi activităţii hidrolitice a lipazei pancreatice.1,5. Hidroliza unei molecule de trigliceride (TG), produce doi acizi graşi liberi (FFA) şi un monoglicerid (un acid gras combinat cu glicerol).1,5 Aceşti produşi metabolici sunt apoi absorbiţi de enterocite şi reasamblaţi din nou ca trigliceride. Molecule transportoare denumite chilomicroni, transportă apoi trigliceridele în canalul limfatic şi în cele din urmă în sânge.6 Digestia esterilor etilici este oarecum diferită din cauza lipsei unei grupări glicerol.1 În intestinul subţire este iar lipaza pancreatică care hidrolizează acizii graşi legaţi de gruparea etanol; în orice caz, legătura acid gras-etanol este de până la 50 de ori mai rezistentă lipasei pancreatice în comparaţie cu hidroliza trigliceridelor.7,8 Esterii etilici (EE) care sunt hidrolizaţi produc acizi graşi liberi (FFA), plus etanol. Acizii graşi liberi sunt preluaţi de către enterocite şi trebuie reconvertiţi în trigliceride (TG) pentru a fi transportaţi în sânge.1 Forma cu trigliceride a uleiului de peşte conţine propriul ei substrat de monogliceride; pe când uleiul de peşte cu esteri etilici, cu etanol, nu conţine. Esterii etilici (EE) trebuie prin urmare să obţină un substrat de glicerol dintr-o altă sursă. Fără un substrat de glicerol sau de monogliceride, resintetizarea trigliceridelor este întârziată, sugerând că transportul către sânge este mai eficient la uleiurile de peşte naturale cu trigliceride (TG), comparativ cu esterii etilici (EE). Mai mult, această întârziere a resintetizării trigliceridelor în uleiurile de peşte cu esteri etilici ar putea cauza o creştere a acizilor graşi liberi (FFA) şi oxidarea ulterioară a acestor acizi graşi liberi (FFA).

Biodisponibilitatea uleiurilor de peşte cu trigliceride vs. esteri etilici

Numeroase studii au evaluat absorbţia şi disponibilitatea uleiurilor de peşte cu esteri etilici (EE). Cele mai multe studii au măsurat cantitatea de EPA şi DHA în plasma sângelui după ingestia acizilor graşi fie ca trigliceride, fie ca esteri etilici. Deşi câteva studii au constatat că rata de absorbţie este similară pentru cele două tipuri de ulei, dovezile per total sugerează că uleiurile cu trigliceride (TG) sunt mai bine absorbite în comparaţie cu cele cu esteri etilici (EE). Uleiul de peşte natural cu trigliceride (TG) determină cu 50% mai mult EPA şi DHA plasmatic după absorbţie în comparaţie cu uleiurile cu esteri etilici (EE)11, formele cu trigliceride (TG)  dovedindu-se a fi absorbite cu cu 48% şi 36% mai bine decât formele cu esteri etilici (EE),12 încorporarea EPA în lipidelele plasmatice descoperindu-se a fi considerabil mai redusă şi întârziată când era administrat ca esteri etilici (EE),13 iar concentraţiile lipidelor plasmatice cu EPA şi DHA erau semnificativ mai ridicate cu porţii zilnice de somon în comparaţie cu 3 capsule de ulei de peşte cu esteri etilici (EE)14 şi o recuperare limfatică mai bună a EPA şi DHA.16

Unul din factorii cauzatori ai slabei biodisponibilităţi a esterilor etilici, este o rezistenţă mai ridicată la enzimele digestive. După cum s-a menţionat anetrior, în cursul procesului de digestie, enzimele pancreatice precum lipasa, hidrolizează (separă) aceste uleiuri pentru a elibera acizii graşi, iar esterii etilici sunt mult mai rezistenţi decât forma naturală cu trigliceride (TG).7 Un studiu recent a evaluat specificitatea a cinci lipase faţă de EPA şi DHA sub formă de trigliceride (TG) şi esteri etilici (EE). Toate lipasele studiate au făcut distincţie pentru EPA cât şi DHA, mai mult în esterii etilici (EE), decât uleiurile naturale cu trigliceride (TG). Cu alte cuvinte, atât EPA cât şi DHA erau mult mai uşor hidrolizate dintr-un triglicerid, decât dintr-un ester etilic (EE). Hidroliza EPA şi DHA ar fi ulterior compromisă pentru cei care suferă de o tulburare digestivă, cum ar fi insuficienţa pancreatică. Esterii etilici (EE) ar trebui evitaţi în astfel de populaţii, fiindcă cel mai probabil ar cauza malabsorbţia EPA şi DHA. Parcurgerea literaturii existente oferă dovezi care sugerează că acizii graşi omega-3 în forma naturală cu trigliceride sunt mult mai eficient digeraţi şi semnificativ mai bine încorporaţi în lipidele plasmatice comparativ cu forma esterilor etilici. Recent, două evaluări clinice au rezolvat disputa cu privire la forma de ulei de peşte care este mai biodisponibilă la oameni; forma cu esteri etilici (EE) versus cea cu trigliceride (TG). Studiul Dyerberg et al., 2010 a fost făcut pentru a demonstra diferenţele în nivelurile de absorbţie în EPA + DHA plasmatic după consumul diverselor uleiuri de peşte, incluzând pe cele cu esterii etilici (EE) şi trigliceride (TG). Au sesizat că pentru pentru aproape acelaşi total de EPA + DHA administrat grupurilor EE şi TG comparativ cu grupul placebo, forma EE a primit cea mai slabă asimilare ca măsură a biodisponibilităţii9. Mecanismul acţiunii era simplu, în ideea că, lipasa pancreatică scindează EE într-o măsură mai redusă decît TG.9 De vreme ce profilul plasmatic al acizilor graşi omega 3 poate fi semnificativ crescut prin consumul uleiului de peşte cu TG versus EE, atunci evident uleiul TG poate fi mai eficient. Într-un studiu mai recent întreprins de Neubronner et al., 2010, o comparaţie similară a fost făcută utilizând un concept de studiu diferit. O metodă unică a bio-disponibilităţii a fost utilizată (indexul Omega 3), această metodă având în vedere acizii graşi (EPA+DHA) încorporaţi în mebrana globulelor roşii (RBC)10. Comparativ cu valorile plasmatice măsurate în studiul Dyerberg et al., această metodă este chiar mai specifică fiindcă poate măsura EPA+DHA la nivel de ţesuturi.10 Astfel, rezultatul acestui studiu a relevat o încorporare semnificativă statistic a EPA+DHA în membranele RBC prin intermediul TG, mai mult decât EE, cu peste 25 de procente.10 Prin urmare, în ambele studii menţionate anterior, biodisponibilitatea  totală a acizilor graşi Omega 3 cu un conţinut egal de EPA+DHA s-a demonstrat a fi mai eficientă.

Uleiurile de peşte cu esteri etilici sunt mai puţin stabile şi predispuse către oxidare

Acizii graşi omega 3 în forma esterilor etilici sunt mai instabili decât cei în forma naturală cu trigliceride (TG) şi oxidează mai repede. Cinetica oxidării DHA ca esteri etilici (EE) sau ca trigliceride (TG) a fost evaluată prin măsurarea concentraţiei de oxigen prezent în cavitatea superioară a unui container de reacţie conţinând atât ulei în forma TG cât şi EE.17 Forma cu esteri etilici (EE) a DHA era mai reactivă şi oxida mai rapid, demonstrând că esterii etlici (EE) sunt cu mult mai instabili şi pot genera mult mai uşor produşi de oxidare dăunători. În plus, a fost evaluată stabilitatea fosfolipidelor, trigliceridelor şi esterilor etilici conţinând DHA.18 După un interval de oxidare de 10 săptămâni uleiul cu DHA în forma EE s-a degradat cu 33% mai rapid.18

Siguranţa uleiului de peşte cu esteri etilici

În cursul procesului digestiv, esterii etilici (EE) sunt reconvertiţi către trigliceride (TG) de către enterocite, din care rezultă eliberarea etanolului. Deşi cantitatea de etanol eliberată într-o doză tipică de ulei de peşte este redusă, cei cu intoleranţe la alcool sau cei care sunt alcoolici ar trebui să se abţină de la a consuma esteri etilici. Copiii mici ar putea fi de altfel vulnerabili la efectele toxice ale etanolului chiar şi în cantităţi reduse. ulei, peşte, etanol, esteri, etiliciCantitatea exactă de etanol eliberată din uleiul de peşte cu EE depinde de profilul exact al acizilor graşi. Pentru un concentrat EE tipic de 60% omega 3, cantitatea de etanol ar fi aproximativ 15% din masă (vezi Figura 1). O preocupare suplimentară există dacă o mică parte din esterii etilici (EE) sunt absorbiţi direct în organism.19 Spre deosebire de trigliceride (TG), prezenţa esterilor etilici (EE) în organism s-a constatat că ar potenţia citotoxicitatea.19 Câteva studii in vitro utilizând lizozomi purificaţi,20 mitocondrii purificate19 sau celule hep G2 intacte22 au oferit dovezi pentru toxicitatea esterilor etilici (EE). Studii pe animale au demonstrat că etanolul eliberat în ficat şi pancreas poate determina afectarea gravă a organului.23 Analiza post-mortem a organelor a demonstrat că esterii etilici sunt mediatori toxici ai afectării celulare de către etanol,24 şi s-a demonstrat că induc afectare hepatică când sunt introduşi in vivo  în şobolani,25 Este posibil ca digestia eficientă din tractul GI să poată preveni toxicitatea,3 dar până când studiile ulterioare vor examina cu atenţie oxidarea EE, potenţialul absorbţiei directe a EE, sau absorbţia în circulaţie prin stomac, esterii etilici ar trebui consumaţi cu precauţie.

Cum pot stabili dacă uleiul meu de peşte este natural, cu trigliceride sau cu esteri etilici?

Există o metodă simplă, necostisitoare şi rapidă pentru a determina dacă un ulei de peşte este forma cu trigliceride sau esteri etilici (EE), utilizând cupe de polistiren (Styrofoam).

Metodă

Măsuraţi şi puneţi 20 ml de ulei de peşte într-o cupă de polistiren. Aşezaţi cupa într-o farfurie pentru a evita orice deranj. Observaţi cupa după 10 minute. Dacă uleiul de peşte s-a scurs semnificativ prin cupă, conţine esteri etilici (EE). Din cauza structurii lor chimice, esterii etilici vor străpunge cupa de polistiren. Acest efect devine evident după doar câteva minute; în orice caz, scurgerile semnificative apar după 10 minute. Uleiul de peşte natural cu trigliceride pus în aceeaşi cupă, nu va prezenta scurgeri după 10 minute. Uleiul de peşte natural cu TG poate avea scurgeri prin cupă în cantităţi foarte mici după 2-3 ore.

Concluzie

Suplimentele cu ulei de peşte în forma naturală cu trigliceride (TG), oferă numeroase avantaje în comparaţie cu cele sub forma de esteri etilici (EE): uleiurile cu trigliceride sunt în totalitate sigure pentru consum, sunt în mod firesc prezente în natură, oferă absorbţie îmbunătăţită şi sunt mult mai stabile. De aceea, de vreme ce uleiurile de peşte cu trigliceride pot fi mult mai eficient absorbite, atunci pot fi potenţial mai eficiente în atingerea obiectivelor terapeutice în comparaţie cu uleiul de peşte EE. În timp ce esterii etilci (EE) sunt o sursă de acizi graşi Omega 3, cercetarea arată că nu sunt la fel de benefici ca trigliceridele (TG) şi cercetări suplimentare sunt necesare pentru evaluarea toxicităţii potenţiale. În timp ce unele ţări (ex. Australia), au ajuns chiar să interzică comercializarea esterilor etilici (EE), alte ţări cum sunt Statele Unite, Canada şi Regatul Unit (UK), permit vânzarea sub formă de esteri etilici (EE) şi mai mult, nu cer vreo etichetare suplimentară. Aceste suplimente sunt prin urmare adesea incorect etichetate ca ”Ulei de peşte” şi sunt un risc pentru cei care ar trebui să evite ingestia de alcool.

REFERINŢE: vezi sursa

SURSA: Fish Oil Triglycerides vs. Ethyl Esters: A comparative review of absorption, stability and safety concerns

Studii care compară absorbţia uleiurilor de peşte din ficat de cod cu trigliceride şi esteri etilici

31 de bărbaţi normolipemici non-obezi (21-47) ani, au primit 4g acizi graşi omega-3 cu esteri etilici, 4g ulei de porumb drept placebo, şi 12g trigliceride n-3 timp de 7 săptămâni. Aportul zilnic de acid eicosapentaenoic (EPA) şi acid docosahexaenoic (DHA), era de 2.2 şi 1.4 pentru trigliceride, şi 2.2 şi 1.2 pentru EE. Probe serice au fost recoltate în săptămânile 1,3 şi 7. Comparaţia evoluţiei în timp a încorporării acizilor graşi n-3 în plasma fosfolipidelor prin măsurători repetate de varianţă, nu a prezentat nicio diferenţă între sursele de TG şi EE. Repetarea măsurătorilor ANOVA, a relevat în orice caz o diferenţă semnificativă între TG şi EE, în ce priveşte încorporarea EPA în esterii colesterolului plasmatic. Se argumentează cum cantităţi mai ridicate de acizi graşi omega-3, determină diferenţe scăzute între absorbţii. Cu toate acestea, dozele mai ridicate nu sunt întotdeauna realiste.
Biodisponibilitatea EPA şi DHA din trigliceride, acizi graşi liberi si etil esteri a fost investigată la 8 femei voluntare, într-o evaluare randomizată triplu încrucişată, cu martori de referinţă. EPA/DHA a fost administrat în capsule sub formă de trigliceride, acizi graşi liberi şi etil esteri. Nivelurile plasmatice rezultante ale EPA/DHA au fost determinate şi evaluate. Media relativă a biodisponibilităţii EPA/DHA în comparaţie cu trigliceridele, era de 186/136 % din acizi graşi liberi, şi 40/48% din etil esteri. Nivelurile plasmatice maximale erau cu aproape 50% mai ridicate cu acizi graşi liberi, şi cu aproximativ 50% mai scăzute în comparaţie cu trigliceridele. Tolerabilitatea acizilor graşi liberi era mult mai slabă faţă de cea a trigliceridelor si esterilor etilici. Principalul efect secundar, era eructaţia.
Absorbţia enterală a EPA şi DHA de către bărbaţi voluntari dintr-un etil ester şi ulei de peşte natural, a fost găsită a fi similară după aportul unor doze echivalente, în orice caz, hidroliza uleiului de peşte natural cu trigliceride, era mai eficientă. În pofida nivelurilor similare de EPA şi DHA obţinute in vivo, hidroliza in vitro de către lipaza pancreatică porcină a etil esterilor, era de 3 ori mai lentă decât cea a trigliceridelor. În condiţii similare eliberarea AA din trigliceride şi etil esteri era esenţialmente similară, şi de aproximativ 1.5 ori mai rapidă decât eliberarea EPA şi DHA din etil esteri. Acestea sunt prin urmare diferenţele între ratele de hidroliză ale uleiurilor cu etil esteri şi trigliceride.
el Boustani S, Colette C, Monnier L, Descomps B, Crastes de Paulet A, Mendy F. (1987). Enteral absorption in man of eicosapentaenoic acid in different chemical forms. Lipids, 10, 711-4.
 After administering the equivalent of 1 g of EPA in four different chemical forms, the kinetics of EPA incorporation into plasma triglycerides were compared by gas liquid chromatography on a capillary column following separation of the lipid fraction by thin layer chromatography. EPA incorporation into plasma triglycerides was markedly smaller and later when EPA was administered as an ethyl ester rather than as EPA free fatty acid, EPA arginine salt or 1,3-dioctanoyl-2-eicosapentaenoyl glycerol. Our results and the data in the literature are compatible with the hypothesis that the glycerol form of EPA is absorbed with minimum hydrolysis and escapes random distribution between the other positions of the glycerol molecule during the absorption process.
Lawson LD, Hughes BG. (1988). Human absorption of fish oil fatty acids as triacylglycerols, free acids, or ethyl esters. Biochem Biophys Res Commun, 52, 328-35.
 As triacylglycerols, eicosapentaenoic acid (1.00 g) and docosahexaenoic acid (0.67g) were absorbed only 68 % and 57 % as well as the free acids. The ethyl esters were absorbed only 20 % and 21 % as well as the free acids. The incomplete absorption of eicosapentaenoic and docosahexaenoic acids from fish oil triacylglycerols correlates well with known in vitro pancreatic lipase activity.
Visioli F, Rise P, Barassi MC, Marangoni F, Galli C. (2003). Dietary intake of fish vs. formulations leads to higher plasma concentrations of n-3 fatty acids. Lipids, 38, 415-8.
 For six weeks, volunteers were given 100 g/d of salmon, or 1 or 3 capsules of ethyl ester fish oil/d. Marked increments in plasma EPA and DHA concentrations (microgram/mg total lipid) and percentages of total fatty acids were recorded at the end of treatment with either omega-3 capsules or salmon. Increments in plasma EPA and DHA concentration after salmon intake were significantly higher than after administration of capsules. The same increments would be obtained with at least two and nine-fold higher doses of EPA and DHA, respectively, if administered with capsules rather than salmon. We provide experimental evidence that natural omega-3 fatty acids from fish are more effectively incorporated into plasma lipids than when administered as capsules.
Female rats received a 40 day supplementation of either DHA ethyl ester or DHAmonoglycerate. Plasma and erythrocyte fatty acid composition were assessed by gas chromatography at day 0 and 40 of supplementation. DHA ethyl ester increased plasma and erythrocyte DHA by 15 and 11.9 %, respectively, with no modification of arachidonic acid (AA) con tent. DHA-monoglycerate supplementation increased plasma and erythrocyte DHA by 24 and 23.8 %, respectively, and reduced AA by 5.5 and 3 %, respectively. Although this data is done with animals, the authors conclude that in the rat, DHAmonoglycerate supplementation allows a higher plasma and erythrocyte DHA content than DHA-ethyl ester.
Ikeda I, Sasaki E, Yasunami H, Nomiyama S, Nakayama M, Sugano M, Imaizumi K, Yazawa K. (1995). Digestion and lymphatic transport of eicosapentaenoic and docosahexaenoic acids given in the form of triacylglycerol, free acid and ethyl ester in rats. Biochim Biophys Acta; 1259: 297-304.
 Lymphatic transport of EPA and DHA with trieicosapentaenoyl glycerol (TriEPA) and tridocosahexaenoyl glycerol (TriDHA) was compared with the transport of ethyl ester and free acid in rats cannulated with thoracic duct. Trioleoylglycerol (TO) served as a control. Lymphatic recovery of EPA and DHA in rats given TriEPA and TriDHA was significantly higher at the first 3 h after the administration compared to those given as free acid or ethyl ester. The 24-h recovery was comparable between triacylglycerol (TAG) and free acid, while it was significantly lower in ethyl ester. The hydrolysis rate of ethyl esters was extremely low even in 6 h incubation with lipase. Although this data is done with animals, the authors conclude that there is less lymphatic recover of EPA and DHA when they are in ethyl ester form.
Nordoy A, Barstad L, Connor WE, Hatcher L. 1991. Absorption of the n-3 eicosapentaenoic and docosahexaenoic acids as ethyl esters and triglycerides by humans. Am J Clin Nutr. 53:1185-90.
 Five normolipemic subjects received three test meals. 1) 40g n-3 triglycerides, 2) 28 g n-3 ethyl ester plus 12 g olive oil, 3) 28 g n-3 ethyl ester and 4) 40g olive oil. When equivalent amounts of fat were given, the increase in chylomicrons and plasma triglycerides was similar; n-3 fatty acid contents were also similar after n-3 fatty acid intake as ethyl esters or triglycerides. Ethyl esters alone were well absorbed and produced similar n-3 fatty acid responses in plasma triglycerides and chylomicrons. At 24 h after the n-3 fatty acid containing meals, the fatty acid plasma concentration of these acids was similar. This study suggests that n-3 fatty acids given as ethyl esters or triglycerides were equally well absorbed. However, the doses of fish oil given were unrealistically high thus one should be hesitant to draw conclusions from such data.
J Dyerberg , P Madsen , JM Moller ,I Aardestrup ,EB Schmidt. Bioavailability of marine n-3 fatty acid formations. Prostaglandins Leutkot. Essent. Fatty Acids 83 (2010),137-141.
 Seventy- two volunteers were split into 6 groups 4 of which were double blinded and 2 of which were the EE and rTG groups. Each group was given approximately the same amount of fish oil 3.1-3.6 grams and then compared to a corn oil fed placebo group. Base line plasma cholesterol esters (CE), phospholipids (PL) and triglycerides (TG) were measured as the mean increase as a grand total of the EPA+DHA present and then taken again at the end of the two week period9. They noticed that with about the same grand total of EPA+DHA administered to the EE and rTG group compared to the placebo group, the EE form was given the lowest assimilation as a measure of bioavailability. Once adjusted for the results were 76% and 134% for the EE and rTG groups respectively.
J Neubronner , JP Schuchardt, G Kressel, M Merkel, C von Schacky and A Hahn. Enhanced increase of omega-3 index in response to long term n-3 fatty acid supplementation from triacylglycerides versus ethyl esters. Eur. J. of Clin. Nutr.(2010),1-8.
 The study randomized 150 subjects in one of three groups; two fish oil groups versus placebo. The two fish oil groups (EE and rTAG) had the exact amount of combined EPA+DHA per capsule and the total dose per day was 1.68grams. The two fish oil groups were compared to a corn oil placebo group and the duration of the study was 6 months. A unique method of bio-availability was used (Omega 3 index) this method looks at the omega 3 FA (EPA+DHA) incorporated into the RBC membranes. Therefore, the outcome of this study showed a statistically significant incorporation of EPA+DHA in the RBC membranes via re-esterified triacylglycerides (rTAG) over ethyl esters (EE) by more than a 25 percent.

Mesajul tău...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.