Schizofrenia şi boala Wilson

Un bărbat cu vârsta de 18 ani s-a prezentat iniţial cu un tablou clinic de psihoză acută, cu dublă recurenţă la vârsta de 22, şi respectiv 23 de ani. Diagnosticul pus atunci era de schizofrenie paranoidă. Doisprezece ani după prima internare psihiatrică, s-a aflat că suferea de boala Wilson. Retrospectiv, tabloul clinic era atipic, remarcabil cu o importantă implicare neurologică, îndeosebi parkinsonism aproape necontrolabil şi agravat cu neuroleptice. Tratamentul chelator cu d-penicilamină, a avut drept rezultat îmbunătăţirea parţială a implicării neurologice, fiindcă simptomele extrapiramidale şi neurovegetative au persistat. Simptomele psihiatrice s-au îmbunătăţit cu mai puţine neuroleptice decât cei 12 ani anteriori. În orice caz, tratamentul cu neuroleptice a trebuit continuat din cauza diagnosticului întârziat al boli, care a diminuat eficienţa singurului tratament chelator. Manifestarea clinică şi răspunsul terapeutic al acestui pacient, sugerează cu hotărâre o legătură între toxicitatea cerebrală a cuprului şi simptomele psihiatrice.

boala; Wilson; schizofrenie; paranoidă; extrapiramidale

SURSA: Schizophrenia and Wilson’s disease