Excesul de cupru (toxicitatea lui): implicaţii psihologice pentru copii, adolescenţi şi adulţi
Richard Malter, Ph.D.ARTICOLE RECOMANDATE
Psiholog Clinician Autorizat, Consultant Autorizat Nutriţie
- Introducere
- Studii de caz
- Amploarea excesului de Cu
1. Introducere
Există tot mai multe dovezi că schimbările semnificative de mediu ale factorilor biochimici, contribuie pentru un larg spectru al problemelor psihologice la copii, adolescenţi şi adulţi. Aceste probleme includ: ADD-ul, hiperactivitatea, distragerea atenţiei şi problemele de memorie, incapacitatea de studiu, depresia, anxietatea şi tulburarea de panică, tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv compulsivă, anorexia, agresiunea violentă şi tendinţele suicidare. De fapt, sunt motive serioase pentru a crede că există în prezent rate de incidenţă crescute ale acestor probleme, şi sunt cel mai frecvent puse pe seama factorilor nutriţionali/ biochimici.
Pentru a înţelege amploarea problemelor nutriţionale/biochimice cu care ne confruntăm la ora actuală, este necesară o schimbare de perspectivă, şi o nouă paradigmă. Vechile paradigme şi modele psihologice, sunt desuete şi mult prea limitate în perspectivă.
În ultimii 20 de ani, datele din analiza minerală tisulară a părului copiilor, adolescenţilor şi adulţilor (în special femeile), indică excesul cuprului (sau în unele cazuri, toxicitatea sa) ca un factor major asociat cu multe din aceste tulburări psihologice. Manifestările acestor probleme diferă între copiii preşcolari şi cei din şcoala elementară, adolescenţi sau adulţi. Unul din sindroamele majore cu care excesul de cupru este asociat la copiii tineri, este Tulburarea Deficitului de Atenţie (ADD). Excesul de cupru poate fi asociat ADD-ului cu şi fără hiperactivitate.
Impactul excesului de cupru, pare a fi mult mai sever la fetele preadolescente şi adolescente decât la băieţi. Când fetele ajung la pubertate, creşterea nivelului de estrogen tinde sa accentueze efectele excesului de cupru, fiindcă estrogenul creşte nivelul de cupru în celulele şi ţesuturile organismului. Când se întâmplă acest lucru, este foarte probabil să existe un risc crescut pentru tulburări comportamentale şi afective: schimbări de dispoziţie, tendinţe depresive şi sinucigaşe, tulburări de anxietate şi panică, iritabilitate şi agresiune, fugă, promiscuitate şi tulburări alimentare. Problemele de memorie, învăţare şi concentrare, ar putea de asemeni să crească. Excesul de cupru ar putea contribui ca factor semnificativ la o creştere spectaculoasă a numărului adolescentelor şi femeilor tinere cu internări psihiatrice şi tratate pentru tulburare „bipolară”. Consider acest diagnostic ca fiind realmente o „pseudo”-tulburare bipolară, fiindcă rolul excesului de cupru ca factor contribuitor fundamental, este rareori identificat sau avut în vedere pentru diagnostic şi tratament, dacă vreodată se întâmplă asta. Consumul alimentelor cu un conţinut ridicat de cupru, intensifică cel mai probabil aceste stări.
Excesul de cupru este de asemeni întâlnit frecvent la adulţi, în special femei. Din nou, estrogenul este un important factor contribuitor, din cauza strânsei asocieri dintre cupru şi estrogen. Suplimentar creşterii normale a estrogenului în ciclul menstrual, estrogenul tinde să crească în al treilea trimestru de sarcină, contribuind astfel la depresia post-partum şi alte probleme psihologice la unele femei. În plus, femeile (şi fetele adolescente) care folosesc ‘pilula’ pentru contracepţie, cresc cantitatea de estrogen în sistem. Ceea ce este strâns corelat cu tendinţa de a experimenta depresia, tulburarea de panică, şi tulburarea obsesiv compulsivă.
Sunt o serie de factori de mediu care accentuează suplimentar problema excesului de cupru. Pentru ultimii 40 sau 45 de ani, utilizarea ţevilor de cupru în instalaţiile casnice, a contribuit substanţial pentru ingestia unor cantităţi crescute de cupru, în special în prezenţa apei dedurizate. De asemeni, deficitul de zinc în solurile noastre, contribuie direct şi indirect la riscul pentru excesul de cupru.
Există unele dovezi clinice, care sugerează că excesul de cupru la copiii cu ADD şi anumite tulburări de comportament, ar putea începe în uter. Excesul de Cu la o mamă, ar putea fi în strânsă corelaţie cu excesul de cupru la unul sau mai mulţi din copii, depinzând de cât de mult stres a experimentat în timpul sarcinii. Transferul in utero al unor cantităţi de Cu în exces către fetus, poate fi de asemeni explicaţia pentru creşterea spectaculoasă a numărului de copii născuţi astăzi cu icter. Excesul este depozitat în primul rând în ficat şi creier. Depozitarea hepatică poate contribui pentru ratele de incidenţă în creştere ale tulburărilor deficitului de învăţare şi atenţie.
Clinic, analiza minerală tisulară a părului este cel mai bun test de laborator disponibil pentru evaluarea excesului şi toxicităţii cuprului. În orice caz, sunt unele aspecte tehnice şi dinamice importante pentru identificarea excesului de cupru ca posibil factor contribuitor pentru problemele psihologice. La unii indivizi, prima analiză minerală tisulară a părului, ar putea arăta clar un nivel ridicat de cupru, indiferent de ce este observat în restul profilului mineral. La alţi indivizi, cea ce pare a fi un nivel normal de cupru, ar putea fi de fapt un nivel foarte ridicat în raport cu zincul; acesta însemnând ca raportul zinc/cupru este semnificativ sub nivelul normal. Acestea sunt cele două moduri principale prin care excesul de cupru s-ar putea evidenţia la prima analiză minerală a firului de păr.
În unele cazuri, excesul de cupru ar putea fi latent, dar nu atât de uşor observabil la prima analiză minerală a firului de păr. Aceasta din cauză că nivelurile ridicate de cupru ar putea fi depozitate şi blocate în ţesuturi, încât părul nu preia cantităţile excesive. Aceasta ar putea fi din cauza prezenţei altor metale grele, care maschează cuprul în exces. Plumbul, mercurul, cadmiul, şi/sau aluminiul, s-ar putea evidenţia mai uşor în prima analiză minerală a părului. În orice caz, după ce individul trece pe un program nutriţional, excesul de cupru ar putea fi eliberat din ţesuturi şi ar putea fi clar observat în analizele minerale ulterioare ale firului de păr.
La ora actuală, fiindcă excesul de cupru ar putea fi exprimat în diverse moduri, ca o parte a unui sistem dinamic complex al nutrienţilor minerali şi metalelor grele în interacţiune, rezumatul cazurilor individuale este cea mai bună metodă pentru observarea rolului excesului de cupru într-o varietate de condiţii. Aceasta este în special adevărat când cuprul în exces este mascat sau ascuns în prima analiză minerală a părului. Rolul cuprului latent este adeseori trecut cu vederea în cele mai multe studii, folosind o metodă de colectare a datelor transversală, în loc de una longitudinală. Natura fenomenului excesului de cupru, necesită adeseori repetarea analizelor în timp, pentru a observa cu claritate rolul cuprului în tulburările psihologice multiple.
2. STUDII DE CAZ
ADD cu hiperactivitate comportamentală
Prezentarea acestui caz, este aceea a unui băiat în vârstă de 9 ani adus de către mama lui. Problemele manifestate includeau: „lipsa concentrării, memoria slabă, nu-şi făcea prieteni, accidentele, lovirea obiectelor, ieşirile temperamentale, depresia cronică.” Testarea psihologică a indicat că excela în conceptele verbale şi relaţiile spaţiale; dar problemele vizual-motorii şi de memorie auditiv-secvenţiale, erau evidente. Pe scala de ratificare comportamentală Davids, mama lui l-a estimat cu 36/36, acesta fiind cel mai hiperactiv scor. Pe unghiile lui au fost observate pete albe. Acestea sunt adeseori asociate cu un deficit de zinc. Devreme ce un raport scăzut zinc/cupru este de asemeni un indiciu al excesului de cupru, punctele albe sunt adeseori un astfel de indiciu.
Prima analiză minerală a firului de păr, a relevat că băiatul era un foarte ‘rapid oxidant’, cu o ‘inversare’ sodiu/potasiu semnificativă. Această combinaţie – oxidant rapid cu o inversare sodiu/potasiu – este cel mai comun profil de analiză minerală a părului a copiilor hiperactivi. În plus, cantităţi excesive de plumb, cadmiu şi aluminiu, au fost raportate în prima analiză minerală a părului pentru acest băiat. În orice caz, cuprul era latent; era 0.80 mg/%, un nivel cu mult sub normal (2.5 mg/%).
A doua analiză minerală a părului a fost derulată trei luni mai târziu, şi a relevat o schimbare majoră a profilului băiatului. A trecut în ‘oxidare lentă’ cu o îmbunătăţire semnificativă a raportului de hiperactivitate sodiu/potasiu. Plumbul, cadmiul şi aluminiul erau încă prezente. În orice caz, nivelul de cupru a crescut de la 0.80 la 24.0! De asemeni, chiar şi în prezenţa unei dublări a nivelului de zinc de la 6.0 la 12.0, raportul zinc/cupru a scăzut de la o valoare aproape normală de 7.5 (8.0 este în laborator raportul normal zinc/cupru), la 0.50; Creşterea bruscă a nivelului de cupru din păr, cel mai adesea indică eliminarea cuprului din depozitele tisulare. În timpul acestei ‘scăderi’ a cuprului, părul preia temporar cantitatea crescută de cupru.
În această perioadă de timp, mama băiatului a menţionat că ea şi alţii care cunoşteau băiatul au observat îmbunătăţiri ale controlului comportamental, calm sporit, şi abilitatea lui de anticipare a consecinţelor comportamentului său.
Patru luni mai târziu, o a treia analiză minerală a părului, a relevat că profilul lui mineral a devenit mai echilibrat şi stabil cu o tendinţă spre hiperactivitate în mare măsură redusă. Plumbul şi aluminiul în exces au fost eliminate, împreună cu o mare cantitate de cupru care a scăzut de la 24.0, la 3.4. Raportul zinc cupru s-a îmbunătăţit de la 0.50 la 2.95 (încă un indiciu al excesului de cupru, dar nu atât de sever).
Mama lui Jim a menţionat progrese comportamentale. De asemeni i-a estimat iar comportamentul pe scala Davids. Noul punctaj era 25/36, în comparaţie cu 36/36, indicând o scădere substanţială a hiperactivităţii. Acest caz ilustrează limpede dinamica excesului latent de cupru ce este întâlnit doar în timp în două sau mai multe analize minerale a părului. De asemeni ilustrează modul în care cuprul poate fi eliminat în etape din depozitele tisulare.
Comportament adolescent şi probleme emoţionale
Acest caz ilustrează rolul excesului de cupru, în exacerbarea problemelor comportamentale şi emoţionale pentru o foarte sclipitoare fată în vârstă de 13 ani. Cu un an înainte de analiza minerală a părului, fata a început să fugă de acasă. A continuat să înveţe bine la şcoală, dar problemele de acasă se înrăutăţeau din ce în ce mai mult. Întotdeauna a fost un copil greu de disciplinat, dar comportamentul ei devenea tot mai greu de controlat pentru mama sa în timpul ultimului an. Fata a fost internată într-un spital obişnuit pentru o evaluare neurologică şi psihologică. Toate testele medicale derulate erau negative (nu a fost derulată o analiză minerală tisulară a părului). Evaluarea psihologică a indicat că fata avea un IQ foarte ridicat, dar erau probleme afective şi era necesară terapie. Mama credea că este o problemă cu biochimia organismului fetei care se înrăutăţea cu debutul pubertăţii. Copilul avea un istoric al sensibilităţii la lapte cu rinoree, şi avea o tendinţă să facă urticarie când consuma ciocolată. Avea cearcăne sub ochi, iar pediatrul a suspectat că avea alergii. În orice caz, nu a fost testată pentru acestea. Fata se plângea că este obosită, şi tindea să doarmă foarte mult.
După ce a fugit din nou, fata a fost internată într-un spital psihiatric unde a rămas timp de patru luni. Analiza minerală a părului a evidenţiat că având oxidare lentă, dispunea de rezerve energetice foarte scăzute pentru adaptarea la stres. Prin urmare, tindea să evite stresul prin fugă. Oxidarea lentă justifică de asemeni tendinţa ei de a fi obosită cronic şi somnul prelungit. Oxidarea lentă cu nivel ridicat de cupru este asociată cu depresie şi tendinţe sinucigaşe. Manifesta tendinţe sinucigaşe şi a fost apoi dusă într-un spital psihiatric finanţat de stat. Astăzi, multe adolescente cu acest profil mineral ridicat al cuprului, sunt ‘diagnosticate’ cu tulburare bipolară. Consider că este o tulburare pseudo-bipolară, fiindcă factorul cheie fundamental este un exces de cupru într-un profil mineral cu oxidare lentă.
Terapie de substituţie cu estrogen
Acest caz ilustrează corelaţia dintre estrogen, excesul de cupru şi oxidarea lentă. O femeie de 49 de ani a început administrarea de estrogen cu un an şi jumătate înainte de analiza părului descrisă aici. A relatat că era activă şi energică înainte de începerea terapiei cu estrogen. Acum menţionează că simte oboseală şi epuizare cronică, are piele uscată, a făcut infecţii cronice, este mult mai uşor de distras, şi are o problemă că ia uşor în greutate. Spune că mintea a fost ‘de neoprit’ în ultimele câteva luni.
Graficul analizei minerale a părului, arată că această femeie are un nivel foarte ridicat de cupru (14.8), cu un nivel foarte scăzut de zinc (4.0). Raportul rezultant zinc/cupru de 0.27 este un indiciu al unei valori extreme a excesului de cupru. În plus, are oxidare extrem de lentă cu un nivel de calciu tisular de 900! Nivelul normal de calciu este 40 mg/%. Nivelul ridicat de cupru are drept rezultat scăderea potasiului şi o creştere a calciului tisular. Un raport calciu/potasiu ridicat, este unul din rapoartele caracteristice celor cu ‘oxidare lentă’. Efectul psihologic al unei oxidări lente cu un nivel foarte ridicat de cupru este că mintea individului este hiperactivă şi agitată, în timp ce organismul este epuizat şi obosit cronic. Persoana are în minte tot felul de idei care o macină, dar este prea obosită pentru a interveni pentru una din ele. Un astfel de individ devine uşor confuz şi frustrat. Nivelul scăzut de energie al unor indivizi depresivi este asociat cu oxidarea foarte lentă.
3. Amploarea excesului de cupru
Sunt o serie de factori care sugerează că excesul de cupru ar putea avea deja proporţii epidemice. Multe trenduri şi evoluţii care aparent par necorelate, ar putea avea excesul de cupru ca factor comun fundamental. Un studiu recent raportează dublarea ratei defectelor la naştere în ultimii 25 de ani. Se pare că sunt creşteri ale numărului de copii cu probleme de învăţare şi comportament. Numărul femeilor cu depresie, anorexie şi tendinţe sinucigaşe pare a fi în creştere. Incidenţa hiperactivităţii printre copii pare a fi în creştere. Numărul femeilor tinere epuizate şi obosite creşte. Problemele de comportamentale şi emoţionale între tinerele adolescente sunt în creştere.
Cum conlucrează factorii contributivi în producerea trendurilor care pot fi strâns corelate cu excesul de cupru? O serie din aceşti factori au fost menţionaţi anterior. Aceştia includ utilizarea pe scară largă a instalaţiilor din cupru în cămine în ultimii 25-35 de ani. Funcţie de aciditatea apei, cuprul se poate dizolva în apa de băut şi gătit. Solurile deficiente în zinc, produc alimente cu rezerve insuficiente de zinc pentru a compensa cuprul. Stresul tinde să sărăcească zincul care permite cuprului să devină mai toxic pentru sistemul individului. Folosirea ‘pilulei’ într-un grad atât de mare, creşte cantitatea de estrogen în sistemul unei femei. Ceea ce determină o creştere a nivelurilor de cupru tisular, adeseori având ca rezultat exces de cupru şi ‘oxidare lentă’. Femeile însărcinate cu toxicitate a cuprului, nasc copii cu probleme similare, care ar putea avea defect la naştere, incapacitate de învăţare şi hiperactivitate. Un nou născut fată cu toxicitate a cuprului, va experimenta o exacerbare a excesului de cupru când ajunge la pubertate. Frecvent vor rezulta probleme comportamentale şi emoţionale. Aceasta ar putea implica tulburări alimentare, fuga, depresia, tendinţele sinucigaşe, schimbările de dispoziţie şi episoadele violente.
Fiindcă există o corelaţie atât de strânsă între estrogen şi cupru, excesul de cupru în ţesuturile unei femei gravide ar putea afecta drastic fetusul. Problema excesului de cupru ar putea fi transmisă de la o generaţie la alta. În măsura în care este transmisă, problemele se pot înrăutăţi. Este sugerat că problema excesului de cupru ar putea fi caracterizată de un efect cumulativ. Acesta însemnând că pe măsură ce cuprul este transferat de la o generaţie la următoarea, noua generaţie începe viaţa cu o încărcare de cupru cel mai probabil transferată in utero. Cantitatea creşte cu expunerea continuă la apa încărcată cu cupru şi alte surse de cupru din mediu.
Excesul de cupru predispune către probleme psihologice (Pfeiffer, 1975). În orice caz, maniera în care aceste probleme se manifestă, depinde de alţi factori cum ar fi dinamica familiei, structura personalităţii, sănătatea fizică, integritatea neurologică, aptitudini, istoricul evoluţiei etc. Acesta însemnând că, „excesul de cupru” este o condiţie toxică generală prezentă la mulţi indivizi, dar problemele psihologice şi fiziologice specifice manifestate, sunt unice fiecărui individ. Prin urmare, ‘numitorul comun’ fundamental principal al unui spectru larg de tulburări psihologice şi fiziologice este ‘excesul de cupru’. Este foarte recomandat ca cel mai eficient tratament pentru oricare din aceste tulburări asociate, să includă un tratament pentru „excesul de cupru” (condiţie generală), precum şi problema psihologică şi/sau fiziologică care se manifestă în problema şi simptomele prezentate (condiţie specifică). Diagnosticul şi tratamentul anorexiei nervoase, ar fi exprimarea potrivită a acestui principiu. O aplicare şi mai importantă a acestor concepte, ar fi în direcţia prevenirii anorexiei nervoase prin identificarea neîntârziată a excesului de cupru la copiii din clasele intermediare şi ultimele clasele de liceu. Prin implementarea programelor nutriţionale corespunzătoare, excesul de cupru la copiii izolaţi, poate fi semnificativ redus sau eliminat, anulând realmente în acest mod un factor contributiv major în dezvoltarea acestei tulburări. Clinic, ştim că nivelurile excesive de cupru tisular pot fi reduse semnificativ prin dietă, antrenament şi suplimentare nutriţională corespunzătoare.
Până când magnitudinea problemei excesului de cupru este recunoscută şi eficient tratată, sunt şanse să întâlnim o incidenţă crescută a problemelor psihologice asociate. Aceste probleme vor necesita cel mai probabil tratamente scumpe, care, în cel mai bun caz doar vor reduce simptomele, fără a identfica un factor contributiv fundamental major. Într-o lumină pozitivă, există cunoştinţele nutriţionale/biochimice, şi de asemeni, tehnologia de laborator disponibilă care ne permite să identificăm condiţia excesului de cupru şi reducerea efectivă a impactului ei psihologic şi fizic. Un program nutriţional ne va permite să construim o bază fundamentală biochimică mai solidă, pe care să concepem alte programe de tratament şi intervenţie. Efectul sinergic rezultant, ar accelera cel mai probabil tratamentul multor probleme psihologice asociate cu excesul de cupru, şi ar reduce drastic costul de diagnosticare şi tratament. Tratamentele ar fi de asemeni mult mai eficiente şi de durată în ce priveşte ameliorarea psihologică.
SURSA: Copper Excess (Toxicity): Psychological Implications for Children, Adolescents, and Adult