Stare depresivă asociată cu intoleranţa la gluten – rezoluţia simptomelor printr-o dietă fără gluten

ARTICOLE RECOMANDATE

• Bariera neurointestinală în depresia majoră
• Boala celiacă netratată şi dezvoltarea tulburărilor psihice la copii şi adolescenţi
• Îmbunătăţirea simptomelor psihiatrice după o dietă fără gluten, la un băiat cu probleme autoimune complexe

stare depresivă; suicid; oboseală; copii

Jurnalul Asociaţiei Medicale din Noua Zeelandă

Cei mai mulţi oameni asociază intoleranţa la gluten cu boala celiacă, o enteropatie cronică a intestinului subţire, cu simptomele intestinale clasice de diaree cronică şi durere abdominală, precum şi scăderea în greutate şi posibil anemie, osteoporoză şi tulburări neurologice.^1,2 În orice caz, există un spectru al tulburărilor asociate glutenului, iar Dr. Fasano şi alţi 14 medici gastroenterologi, imunologi şi neurologi, au dezvoltat un consens asupra noii nomenclaturi şi clasificări asupra acestor tulburări.²

Cele trei forme principale ale răspunsului la gluten, sunt alergice (ex. „astmul brutarului”, alergia alimentară şi urticaria de contact, autoimune (ex. boala celiacă, dermatita herpetiformă şi ataxia glutenică), şi posibil, cele imun mediate (ex. intoleranţa la gluten).

Intoleranţa la gluten implică cel mai probabil sistemul imun înnăscut, iar simptomele s-ar putea asemăna celor asociate cu boala celiacă, de ex. durere abdominală şi diaree, dar cu o prevalenţă a simptomelor extraintestinale cum ar fi crampele musculare, amorţeala picioarelor, dureri osoase sau articulare, scădere în greutate, eczemă/erupţie, dureri de cap, oboseală cronică, depresie şi alte tulburări comportamentale.²

Cu toate că de mult timp tulburări neurologice specifice, au fost asociate cu problemele de intoleranţă la gluten,³ efectul glutenului asupra stărilor de dispoziţie subiective precum depresia, anxietatea şi oboseala, nu sunt atât de clar stabilite.^4-7

Asocierea intoleranţei la gluten cu starea depresivă, este sprijinită de următorul caz al unei fete de 11 ani, care a fost pe dietă fără gluten încă din frageda copilărie, din cauza unor probleme de sănătate asociate consumului de grâu (de ex. constipaţie şi schimbări de dispoziţie).

La vârsta de 10 ani, a călătorit peste ocean şi a consumat zilnic alimente cu grâu timp de o săptămână, din cauza unei lipse a opţiunilor fără gluten la destinaţie. La o săptămână după reîntoarcerea în Noua Zeelandă, dispoziţia per ansamblu s-a înrăutăţit, şi spunea aproape în fiecare zi că vrea să se sinucidă, ceva ce nu mai fusese exprimat verbal până atunci.

Profesorul de la şcoală a surprins declaraţiile ei suicidare, şi i-a anunţat părinţii apropo de îngrijorarea lui asupra stării depresive. Părinţii au trecut-o imediat înapoi pe o dietă fără gluten strictă, şi în decurs de o săptămână dispoziţia sa generală s-a îmbunătăţit semnificativ, iar ideile suicidare nu mai erau verbalizate.

În această perioadă, a fost completat de către fată un chestionar de Profil al Stărilor de Dispoziţie (POMS). POMS este un chestionar foarte bine validat pentru stările de dispoziţie subiective, cu date normative pentru tineri bărbaţi şi femei.⁸ Cuprinde şase subscale: tensiune, depresie, furie, oboseală, confuzie şi vigoare, din care poate fi obţinut un punctaj total de tulburare a dispoziţiei. Punctajul ei total de tulburare a dispoziţiei era calculat înainte şi după revenirea la o dietă fără gluten, şi a prezentat o scădere semnificativă de la un scor de154, la 12.

Depresia şi furia au fost factorii cu ponderea punctajului cea mai ridicată (cu punctaje de 44 şi respectiv 42), şi ar fi putut contribui pentru dispoziţia suicidară. Acestea au scăzut amândouă la un scor de 9 după revenirea la o dietă fără gluten. Oboseala, tensiunea şi confuzia, au avut iniţial un punctaj de 21-26, si au scăzut la 5-9, iar punctajul vigorii a crescut concomitent de la 0 la 27, după începerea unei dietei fără gluten.

Corvaglia şi colab.⁴ au raportat anterior câteva cazuri fără răspuns la antidepresive, în care simptomele depresive s-au îmbunătăţit rapid printr-o dietă fără gluten. În plus, cercetarea din Finlanda a arătat că începerea unei diete fără gluten, poate ameliora simptomele depresive şi comportamentale la adolescenţii cu boală celiacă.⁵

Alţii au raportat îmbunătăţiri după începerea dietei fără gluten în ce priveşte oboseala şi anxietatea, dar nu şi depresia.^6,7 Lipsa răspunsului pentru depresie la o dietă fără gluten în studiile recente, s-a crezut a fi corelată cu reducerea calităţii vieţii pacienţilor celiaci.^6,7

Rata juvenilă de suicid în Noua Zeelandă, este una din cele mai ridicate din ţările OECD (mai mult decât dublul mediei). În consecinţă, este tentant să speculăm că tulburările de dispoziţie cauzate de intoleranţa la gluten la indivizii susceptibili, ar putea avea o contribuţie în unele cazuri, şi au fost raportate observaţii preliminare care sprijină această premisă.^9,10

Anitra C Carr
Cercetător Asociat şi Coordonator Studiu Clinic,
Departamentul de Patologie, Universitatea din Otago,
Christchurch, Noua Zeelandă

Referinţe: în comentarii

SURSA: Depressed mood associated with gluten sensitivity – resolution of symptoms with a gluten-free diet (LINK EXPIRAT)