Glosita atrofică a condus către diagnosticul de boală celiacă

Către Editor: Diagnosticarea bolii celiace este relativ simplă în cazurile tipice, caracterizată prin elementele clasice ale diareei cronice, durere şi distensie abdominală, scădere în greutate. În orice caz, cei mai mulţi pacienţi au boala celiacă atipică, cu puţine sau fără simptome gastrointestinale şi o predominanţă a caracteristicilor extraintestinale (ex. anemia feriprivă). Pacienţii cu boală celiacă sunt predispuşi către dezvoltarea complicaţiilor pe termen lung (ex. boli autoimune sau cancere), care sunt responsabile pentru o rată a mortalităţii mai ridicată decât cea a populaţiei generale.¹ Renunţarea la gluten pare că oferă protecţie împotriva complicaţiilor pe termen lung, şi este baza tratamentului pentru boala celiacă. Descoperirea cazurilor cu stări clinice cunoscute ca asociate cu boala celiacă, este la ora actuală abordarea epidemiologică fără egal pentru identificarea cazurilor atipice;² teste serologice cu sensibilitate ridicată (pentru anticorpi antiendomisiali şi transglutaminază tisulară) sunt acum disponibile pacienţilor pentru investigarea pacienţilor cu grad de risc. Deşi istoricul natural al bolii celiace detectată prin investigaţii rămâne neclar, în prezent, o dietă fără gluten este considerată mandatorie chiar şi pentru pacienţii cu boală celiacă atipică; în consecinţă, partea scufundată a „icebergului celiac” este de o importanţă extremă.

Un bărbat cu vârsta de 33 de ani s-a prezentat la clinica noastră cu un istoric de 4 luni al unei zone eritematoase, atrofice pe dorsul limbii, însoţit de o senzaţie dureroasă de arsură (Fig. 1). Din alte puncte de vedere era bine şi nu administra tratamente. Precedentul său medical se remarca doar prin episoade diareice ocazionale, pentru care pacientul nu a căutat niciodată consiliere medicală. Rezultatele testelor de laborator, incluzând o hemogramă completă şi valorile serice ale fierului, feritinei, vitamina B12 şi acid folic, erau în limite normale. Un test pentru anticorpi endomisium era pozitiv. Biopsia intestinului subţire a evidenţiat limfocitoză intraepitelială, hipertrofie criptică şi scăderea înălţimii vilozitare, cea ce a confirmat diagnosticul de boală celiacă. Glosita s-a vindecat după o lună de la începerea dietei fără gluten.

Figura 1 – Zonă eritematoasă, atrofică, pe dorsul limbii

Limba a fost cea mai frecvent afectată poziţie într-o serie de 128 de pacienţi cu boală celiacă care au fost examinaţi pentru leziuni mucosale orale şi simptome, cu 29.6% din pacienţi descriind iritaţie sau o senzaţie de arsură, iar 8.6% având eritem sau atrofie.³ Dovezi solide în sprijinul investigaţiilor de rutină la pacienţii cu boală celiacă cu leziuni atrofice ale limbii, nu există. Cu toate acestea, declaraţia consensuală Institutului Naţional de Sănătate asupra bolii celiace afirmă că „Singurul şi cel mai important pas este mai întâi de a considera maladia prin recunoaşterea nenumăratelor caracteristici clinice.„⁴ Comunicarea noastră ar trebui să pună în gardă medicii pentru a avea în vedere boala celiacă în managementul cazurilor de glosită atrofică idiopatică.

Autori

Luca Pastore, D.D.S.; Lorenzo Lo Muzio, M.D., Ph.D.
Uniersitatea din Foggia 71100, Foggia, Italy
Rosario Serpico, M.D.
A doua Universitate din Napoli, 80138 Napoli, Italia

REFEREINŢE: în comentarii

glosita atrofică, limbă, atrofie, leziuni

SURSA: Atrophic Glossitis Leading to the Diagnosis of Celiac Disease

ARTICOLE RECOMANDATE

• Omiterea bolii celiace în medicina de familie: importanţa generării ipotezei
• Boala celiacă: Ce noutăţi mai sunt?
• Glosodinia şi boala celiacă