Intoleranţa la gluten în boala Meniere

În acest timp, fratele meu mi-a comunicat că are simptome de boală celiacă. A trecut pe dietă, şi s-a ameliorat 150% (după spusele lui). Nu avea Boală Meniere. Dar m-am luminat că de vreme ce boala celiacă ar putea fi ereditară, atunci aceasta era cauza problemei mele. Am încercat dieta. Singura problemă era glutenul din tratament. La început tinitusul din urechi a devenit mai puternic, şi mai puternic… de parcă cineva ar fi îndepărtat un nerv agasant din apă, iar nervul acum ‘expus’ nu mai era ‘amortizat’ de către apă (sper că m-am făcut înţeleasă). Adică ştiam că eram pe calea cea bună dintr-un anumit motiv. Deci am terminat cu tratamentul, l-am scăzut şi urmăream dacă are gluten. Am oprit administrarea şi 12 ore mai târziu, atacurile s-au oprit de tot, tinitus-ul era cu greu auzibil (chiar şi la culcare în linişte), iar amortizarea a dispărut. Au trecut 10 ani şi nu am mai avut o criză de atunci. De asemeni mi-am vindecat Boala Meniere. După 4 ani de tortură şi dorindu-mi să fiu moartă, am găsit ușurarea completă. Închipuiţi-vă. Am sugerat multor oameni pe aceste forumuri să încerce dieta – fără gluten, fără lapte şi poate fără zahăr. Laptele nu îmi provoacă Boala Meniere, dar mă înăbuşă (îmi închide trompele lui Eustachio). Am citit un studiu care a eliminat glutenul, laptele şi zahărul din dietele oamenilor cu probleme de pierdere a auzului şi tinitus. Era un studiu cu dimensiuni moderate (nu-mi amintesc cât de mulţi oameni). Aproape toţi participanţii aveau tinitus scăzut şi auz îmbunătăţit în următoarele luni după începerea dietei.

M-am gândit doar să vă spun că este ceva legat de alimentaţie.
Sper ca cei care citesc aceste rânduri, le iau în serios şi încearcă dieta.
Succes în transmiterea mesajului mai departe!