Glosita atrofică a condus către diagnosticul de boală celiacă
Limba a fost cea mai frecvent afectată poziţie într-o serie de 128 de pacienţi cu boală celiacă care au fost examinaţi pentru leziuni mucosale orale şi simptome, cu 29.6% din pacienţi descriind iritaţie sau o senzaţie de arsură, iar 8.6% având eritem sau atrofie. Dovezi solide în sprijinul investigaţiilor de rutină la pacienţii cu boală celiacă cu leziuni atrofice ale limbii, nu există.
Vulvodinia asociată cu boala celiacă
Răspunsul rapid la tratamentul cu folat şi suplimente de fier, împreună cu o dietă fără gluten, sugerează că vulvodinia era asociată cu efectul bolii celiace. Tratamentul numai cu fier a fost lipsit de succes fie în ameliorarea pruritului, sau în corectarea deficitului de fier, de vreme ce nu a fost capabilă să absoarbă fierul corespunzător, până când glutenul a fost exclus din dietă. Postulăm că vulvodinia a fost cauzată de afectarea mucozală rezultată din carenţa de folat. Este foarte important ca toţi cei preocupaţi de afecţiunile vulvei, să fie conştienţi de cauzele simptomelor vulvare.
Un bărbat de 56 de ani cu fibroză chistică şi sprue celiac
Abstract Deşi s-a raportat coesixtenţa fibrozei chistice şi bolii celiace, o legătură clară între cele două boli nu a fost ferm stabilită. Cazul nostru se referă la un bărbat în vârstă de 56 de ani cu fibroză chistică (delta F508/N1303J). În ultimii doi ani se plângea de meteorism şi diaree. Nivelul seric al transglutaminazei tisulare era ridicat. Duodenoscopia e evidenţiat un şablon tipic pentru boala celiacă. Acest lucru a fost confirmat prin biopsie. După 3 luni pe o dietă făra gluten simptomele au dispărut. În literatură există unele ipoteze explicative pentru coexistenţa fibrozei chistice şi bolii celiace. Din cauza insuficienţei pancreatice la pacienţii cu fibroză chistică, mucoasa intestinului ar putea avea un contact suplimentar cu proteina completă a glutenului.
Omiterea bolii celiace în medicina de familie: importanţa generării ipotezei
CONTEXT: În timpul unui studiu mai vast asupra diagnosticării, a fost prezentat pe computer pentru 84 de medici de familie, un scenariu care descria o femeie în vârstă de 30 de ani cu durere abdominală, diaree, anemie microcitică compatibilă cu boala celiacă. Au fost înregistrate colectarea informaţiilor şi diagnosticele. 50 de medici au diagnosticat greşit, iar 38 din aceştia au luat parte în "reamintirea stimulată": li s-a cerut să-şi reamintească ipotezele şi concluziile pas cu pas, ajutaţi de o înregistrare a propriei colectări de informaţii. Nu conştientizau eroarea de diagnostic.
Înălţimea scăzută, boala celiacă şi deficitul hormonului de creştere
Boala celiacă (BC) este o stare inflamatorie cronică, prevalentă, determinată genetic, autoimună, cauzată de intoleranţa la gluten, având drept rezultat în special manifestări gastrointestinale. Una din cele mai comune manifestări extraintestinale ale bolii celiace este înălţimea scăzută, iar pentru unii pacienţi, înălţimea scăzută ar putea fi unicul simptom de manifestare al bolii, diagnosticul BC devenind o provocare.
Prevalenţa bolii celiace în sindromul Williams
CONTEXT Boala celiacă (BC) a fost raportată la câţiva pacienţi afectaţi de tulburări cromozomiale, incluzând sindromul Down (SD) şi sindromul Turner (ST). BC a fost de asemeni identificată la pacienţi izolaţi cu sindrom Williams (SW). În acest studiu, BC a fost evaluată într-o serie consecutivă de pacienţi cu SW, pentru a estima dacă prevalenţa BC la pacienţii SW este mai ridicată decât pentru populaţia generală.
Boala celiacă şi giardiaza: o prezentare de caz
Pe parcursul investigării unui pacient cu boală celiacă (BC), câteva alte condiţii trebuie luate în calcul, incluzând infecţia potenţială cu Giardia lamblia. Deşi giardiaza este rară, descrierea ei histopatologică şi serologică ar putea fi asemănătoare cu cea a BC. Raportăm cazul unui bărbat cu diabet şi istoric familial de BC trimis la spitalul nostru din cauza diareii şi scăderii în greutate. Investigaţia a relevat, printre alţi factori, atrofie vilozitară parţială în biopsiile duodenale şi anticorpi antitransglutaminază tisulară imunoglobulină A crescuţi.
Boala celiacă este asociată cu sindromul picioarelor neliniştite
SCOP: Boala celiacă ar putea fi asociată cu sindromul picioarelor neliniştite (SPN), din cauza unei asocieri cu deficitul de fier. Adeseori SPN influenţează negativ calitatea vieţii, dar ar putea rămâne nediagnosticat. Acest studiu evaluează asocierea între boala celiacă şi SPN. REZULTATE: Incidenţa SPN printre 85 de pacienţi cu boală celiacă era de 35%, cu o prevalenţă de 25% în comparaţie cu 10% a soţilor (soţiilor; n.t.)(P<0.02). Pentru 79% din pacienţii cu SPN şi boala celiacă, simptomele neuromusculare au început în timpul sau după debutul simptomelor gastrointestinale.
Osteopatia metabolică în boala celiacă: importanţa unei diete fără gluten
Densitatea minerală osoasă (DMO) scăzută este frecvent identificată la indivizii cu boală celiacă (BC) netratată, posibil din cauza malabsorbţiei calciului şi vitaminei D, eliberării citokinelor pro-inflamatoare, şi remodelării dezechilibrate a oaselor. O dietă fără gluten favorizează o creştere rapidă a DMO, ce conduce către o recuperare completă a mineralizării osoase la copii. Copiii pot atinge masa osoasă maximă dacă diagnosticul este pus, iar tratamentul administrat înainte de pubertate, în acest fel prevenind osteoporoza în perioada următoare a vieţii. O dietă fără gluten îmbunătăţeşte, dar rareori normalizează DMO la pacienţiii diagnosticaţi cu BC la maturitate.
Riscul crescut de boală celiacă şi astm este confirmat
Un nou studiu apărut din Suedia confirmă că astmul este un factor de risc pentru boala celiacă şi viceversa. Astmul este o condiţie inflamatorie cronică a plămânilor caracterizată de accese de wheezing şi tuse cu dificultatea recuperării respiraţiei. Poate fi fatală, iar incidenţa este în creştere. Are factori de risc genetici şi de asemeni declanşatori de mediu, în special alergii. Probabil este o altă formă de boală autoimună declanşată la indivizii susceptibili genetic.